Părtăşia frăţească

INTRODUCERE

1. Părtăşia – cuvânt grecesc „koinonia” – asociaţie, tovărăşie, comuniune, conţine în esenţă ideea de comunitate, a sta împreună, a lua parte, a fi parte din ceva

2. Părtăşia este o caracteristică a fiinţelor vii (cine se aseamănă, se adună); lumea vegetală, animală, umană şi  angelică se dezvoltă normal în colectivităţi

3. Părtăşia creştină (Fapte 2:42); era a doua  prioritate a Bisericii lui Dumnezeu; o împărăţie, cetate sau casă dezbinată nu dăinuieşte  (Matei 12:25)

I. PĂRTĂŞIA CREŞTINĂ – PREZENTARE

A. Domenii ale părtăşiei (împreună cu unii şi despărţiţi de alţii):

1. Relaţiile noastre cu lumea spirituală (cerul):

            a) părtăşie cu Dumnezeu (1 Ioan 1:3, 6); Isus Hristos (1 Corinteni 1:9); Duhul Sfânt (2 Corinteni 13:14); îngerii slujitori (Apocalipsa 22:9)

            b) despărţire (lipsa oricărei legături) cu Satan (Ioan 14:30); spiritele căzute (1 Corinteni 10:20-21)

2. Relaţiile cu lumea umană (pământul):

            a) părtăşie cu familia (Genesa 2:24 –  un singur trup); Biserica (1 Corinteni 12:13 – alt trup)

            b) despărţire de lume (Iacov 1:27; 4:4; Romani 12:18); Biserica apostată (Apocalipsa 18:4; 2 Corinteni 6:14-18)

–  Părtăşie la bine (Romani 15:6) şi despărţire la rău (Romani 11:7-9; 1:6)

B. Caracteristici şi principii ale părtăşiei

1. Părtăşia este determinată de:

            a) natura comună: o fire dumnezeiască – Duhul (2 Petru 1:4; Evrei 6:4); naşterea din nou în   familia Bisericii (Romani 12:5; Efeseni 3:6)

            b) activitate şi destin comun (Apocalipsa 1:9; Fapte 2:44)

            c) dragostea Duhului – legătura desăvârşirii (2 Corinteni 5:14; Coloseni 3:14)

2. Părtăşia în Biserică este modelul unei familii mari (Matei 12:48-50; Marcu 10:28-29):

            a) simţiri comune şi acceptare reciprocă (Romani 15:1-7; Filipeni 2:1-3)

            b) relaţii de întrajutorare, chiar posesiuni colective (Fapte 2:44-46; 4:32-37)

            c) întâlniri comune şi vizite reciproce (Fapte 2:46; Evrei 13:1-3)

3. Evoluţia părtăşiei creştine:

            a) geneza părtăşiei – lucrarea lui Isus Hristos (Efeseni 2:13-22), când intervine despărţirea de lume – de păcat (1 Petru 4:4). Păcatul sau harul – germenele părtăşiilor

            b) continuitatea părtăşiei, a stării de har şi bucurie (Romani 5:1) se realizează prin trăirea în neprihănire – lumină (1 Ioan 1:5-7); în dragoste (Romani 14:15-19)

            c) dezvoltarea, creşterea părtăşiei are loc la o nouă cunoaştere, stăruinţă (Luca 24:29-35; Evrei 13:1; 1 Tesaloniceni 4:9-10)

            d) dispariţia părtăşiei intervine prin păcat – autodespărţire (2 Timotei 4:10), prin retragerea lui Dumnezeu (2 Cronici 15:2) şi a fraţilor (1 Corinteni 5:9-11)

II. PĂRTĂŞIA CREŞTINĂ – MODELE PRACTICE

A. Părtăşia în Vechiul Testament (evrei păstrând  religia lor au rămas neamestecaţi cu alte popoare)

1. Părtăşia Cortului Întâlnirii (Deuteronom 16:11, 14-15; Psalmul 133:11)

2. Părtăşia cuceriri Canaanului (Iosua 3:3, 17)

3. Părtăşia în slujbă: Moise-Iosua (Numeri 27:20)

B. Părtăşia în Biserică

1. Părtăşia adunării (bucuriei): la Cină (1 Corinteni 10:16); la rugăciune (Fapte 1:14; 4:24; 12:5); în slujbă (1 Corinteni 14:23, 26); în luarea  deciziilor (1 Corinteni 5:4); în  bucuria mântuirii (Luca 15:6-7, 9, 32). Modele: Isus cu ucenicii (Ioan 1:38-39; Fapte 1:13, 17); Pavel cu echipa de misiune (2 Corinteni 8:23)

–  Despărţirea în slujbă şi adunare de cei ce resping părtăşia cu Dumnezeu (Fapte 19:9; Romani 16:17; 2 Timotei 3:5; Tit 3:10-11; 2 Ioan 10-11)

2. Părtăşia suferinţelor, necazurilor (Romani 12:15; 1 Corinteni 12:26):

            a) Pavel şi filipenii - împreună cu Isus Hristos  (Filipeni 1:5-7; 3:10)

            b) credincioşii evrei din Biserică – relaţia cu valorile eterne (Evrei 10:32-34; 13:3, 5-6)

3. Părtăşia ajutorării reciproce – prin fapte (Filimon 1:6):

            a) Macedonia şi Ierusalim – ajutoare pentru sfinţi (2 Corinteni 8:1-7;  9:13)

            b)  filipenii şi Pavel – daruri pentru apostol şi lucrarea de misiune (Filipeni 4:14)

ÎNCHEIERE

1. Părtăşia creştină începe pe pământ la intrarea în Biserică cu Dumnezeu şi toţi sfinţii (1 Ioan 3-7)

2. Părtăşia creştină va continua veşnic în cer (1 Petru 5:1; Ioan 17:24), fără suferinţe şi la parametri desăvârşiţi, cereşti (1 Tesaloniceni 4:17)