Lectia 11 - Mania 01

 Faptele firii pământeşti

Lecţiile 11-12

MÂNIA

INTRODUCERE

1. Mânia - thumos (lb. greacă) este o furie explozivă (o explozie), umană, divină, demonică sau animală. Alte expresii: supărare, criză de furie, irascibilitate, nervozitate, atitudine ostilă – în special ca mânie umană păcătoasă (Galateni 5:20; Coloseni 3:8; II Corinteni 12:20)

2. Există mânie:

a) pozitivă - o explozie ce îndepărtează, forţând un obstacol sau o indignare nobilă; nu te poţi împotrivi răului fără thumos

b) negativă - o explozie nimicitoare ce distruge, un impuls violent lipsit de raţiune, o nebunie de scurtă durată, manifestată prin cuvinte şi fapte violente; fierberea fiinţei; furia turbată a unui animal).

I. PREZENTARE (o forţă suplimentară ce cuplează energiile latente)

A. Mânia păcătoasă (a cărnii; copii ai mâniei; răspuns la atacul asupra Eului-  Efeseni 2:3)

1. Cauze care provoacă, aţâţă, mânia umană (există o mânie satanică mare – Apocalipsa 12:12):

            a) vorbirea aspră, negândită, necalculată (Proverbe 15:1; Eclesiastul 5:5-6; I Samuel 1:6)

b) existenţa răului în lume (Psalmul 37:1, 7)

c) prietenia cu cei mânioşi (Proverbe 22:24-25)

d) întărâtarea copiilor (Efeseni 6:4)

e) neînţelegerea hotărârilor divine (Ezechel 3:14; Isaia 8:21; Luca 15:28; Deuteronomul 29:29)

            Există oameni iuţi la mânie (Proverbe 14:17; 15:18; 27:4), sau înceţi la mânie (Proverbe 12:16; 16:32; Eclesiastul 7:9)

2. Cauze care potolesc, sting mânia:

a) vorbirea cu înţelepciune (Proverbe 15:1; 16:14; 29:8; Judecători 8:3)

b) oferirea de daruri (Proverbe 21:14; Iona 4:6)

c) absenţa pentru un timp (Genesa 27:44)

d) existenţa dragostei (I Corinteni 13:5)

e) aplicarea pedepsei (Proverbe 19:19)

            Mânia păcătoasă  trebuie eliminată (Efeseni 4:31; Coloseni 3:8)

B. Mania sfântă (atac asupra Lui; mânia Domnului - Psalmul 7:11)

1. Cauze declanşatoare: pentru Dumnezeu (Romani 1:18; Ieremia 30:24; Apocalipsa 19;15; 15:1 16:19); pentru oameni sfinţi (Psalmul 119:53; II Corinteni 7:11):

a) vederea păcatului (Exodul 32:9, 19; Isaia 57:17; 64:5); neascultarea (Numeri 31:14; II Împăraţi 3:27)

b) absenţa mijlocitorilor  (Exodul 32:10-11; Evrei 7:25)

c) vremea mâniei (Daniel 8:19; Proverbe 11:4; Iov 35:15)

            Dumnezeu vrea ca şi noi să fim înceţi la mânie (Numeri 14:18; Exodul 34:6; Iacov 1:19; Proverbe 14:23)

2. Cauze ale încetării, potolirii mâniei:

a) aplicarea pedepsei divine prin folosirea „armelor mâniei” (Isaia 13:5; Ieremia 50:25)

b) trecerea vremii (Zaharia 1:12:13)

c) rezolvarea problemelor (Isaia 27:4-5)

            Dumnezeu, în mânie, poate pedepsi apocaliptic; noi, Biserica, cel mult prin excomunicare.

            Dumnezeu are mânie trecătoare - thumos (Psalmul 30:5; 85:5; 102:10) şi veşnică - orge (Romani 2:8; Ioan 3:36)

C. Efectele mâniei (Iacov 1:20)

1. Mânia păcătoasă: pedeapsa gheenei (Matei 5:28)

2. Mânia sfântă: împotrivirea faţă de păcat (Efeseni 4:26)

II. Exemple biblice

A.Cazuri negative

1. Cain – primul mânios (Genesa 4:5-8, 9)

2. Iacov – o supărare în necunoştinţă de cauză (Genesa 31:36-42; 34:7; 49:6)

3. Potifar – o mânie nedreaptă (Genesa 39:19-20)

4. Naaman – o mânie pripită  (II Împăraţi 5:11)

5. Eliab -  mânia în depresie (I Samuel: 17:28)

6. Saul – mânia celui demonizat (I Samuel 18:8; 20:34)

7. Nabal –omul veşnic mânios (II Samuel 25:13, 22)

8. Abner – mânia celui vinovat (II Samuel 3:8)

9. David – o mânie fără pricepere (I Cronici 13:11)

10. Iona – o mânie ce doreşte moartea (Iona 4:1,4)

11. Ozia – o mânie cu urmări grele (II Cronici 26:19)

12. Nebucadneţar – mânia împăratului, un vestitor al morţii (Daniel 2:12)

13. Ahaşveroş –mânia provocată de cei mai apropiaţi colaboratori (Estera 1:12; 2:1; 7:10)

14. Irod – mânia răzbunătoare (Matei 2:16)

15. Fariseii – o mânie pe motive religioase (Ioan 7:23)

16. Fruntaşul sinagogii – mânia omului fără pricepere duhovnicească (Luca 13:14)

17. Cei 10 ucenici – mânia mândriei (Marcu 10:41)

B.Cazuri pozitive

1. Iacov – un răspuns înţelept (Genesa 30:2)

2. Moise –„ mânia celui blând” (Exodul 16:20; Leviticul 10:16)

3. Saul – „mânia Duhului” (I Samuel 11:6)

4. David -  mânia unui tată (II Samuel 13:21)

5. Elisei – impulsul duhului înfocat (II Împăraţi 13:19)

6. Isus Hristos – mânia întemeiată (Marcu 3:5; 10:14; Apocalipsa 6:16)

7. Dumnezeu – dreapta mânie a judecăţii divine (Exodul 4:14; Apocalipsa 11:18; 14:10)

Încheiere

1. Mânia păcătoasă este nepotrivită pentru cei credincioşi (I Tesaloniceni 5:8-9). Ei trebuie să facă slujba fără mânie (I Timotei 2:8), în dragoste, componenta de bază a Duhului Sfânt (I Corinteni 13:5)

2. Mânia sfântă (cu răzbunare) este a lui Dumnezeu (Romani 12:19), pentru noi (mânia sfântă) este necesară doar pentru a ne împotrivi  păcatului (Efeseni 4:26, 31)