"S-a schimbat poziția Domnului Isus prin întrupare?"

Categorie: Raspunsuri biblice
 

Întrebare:

Dacă Isus era chipul lui Dumnezeu cum este scris la Filipeni 2:6 și Coloseni 1:15, cum nu a apucat Domnul Isus să fie deopotrivă cu Dumnezeu? Cine este Isus atunci? Domnul Isus nu a renunțat nici la poziția de Dumnezeu, căci dacă este Dumnezeu, atunci nu-Și dă slava Sa nimănui cum spune (Isaia 42:8) și Elohim nu S-a schimbat (“Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb”).

În limba greacă, limba în care a fost scris Noul Testament, cuvântul “chip”de la Filipeni 2:6,7 este diferit de cuvântul tradus “chip” de la Coloseni 1:15. Aceste cuvinte nici măcar nu sunt sinonime.
Cuvântul tradus “chip” la Coloseni 1:15 este “εικων” /eicon/ și are în vedere imagine, asemănare, statuie. Acest cuvânt este folosit mai des în Scripturi și se referă la esența interioară a subiectului, la caracter, la atribute. Astfel, Domnul Isus spune lui Filip că cine L-a văzut pe El, a văzut pe Tatăl (Ioan 14:9), fiindcă El este același ca și Tatăl și a venit în lume ca să-L facă cunoscut pe Tatăl(Ioan 1:18). Același cuvânt este folosit și la Romani 8:29, unde este scris că Dumnezeu în planul Său de mântuire ne-a hotărât mai dinainte să ne facă asemenea chipului Fiului Său. Prin nașterea din nou noi suntem schimbați după după chipul și asemănarea Domnului prin Duhul Său:

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. (2 Corinteni 3:18)

Schimbarea aceasta are loc în duhul minții, omul primește Duhul Sfânt și se face părtaș firii dumnezeiești (2 Petru 1:4). Prin aceasta se schimbă comportamentul omului. Lucrul acesta este bine explicat de apostolul Pavel în epistola sa către Efeseni:

…cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.

Deci, cuvântul “chip de la Coloseni 1:15 are în vedere esența interioară și Domnul Isus arată la esența lui Dumnezeu, natura și caracterul Lui. Acest cuvânt mai este folosit și la Coloseni 3:10 și 2 Corinteni 4:4.

Cuvântul “chip” folosit la Filipeni 2:6,7 este cuvântul grecesc “μορφη̣” (morfe) și are în vedere esența exterioară, structura: cuvântul poate fi tradus imagine, formă, contur, aspect, vedere. Acest cuvânt mai este folosit o singură dată în Noul Testament la Marcu 16:12, arătând la schimbarea aspectului exterior a Domnului Isus:
După aceea, (Domnul Isus) S-a arătat, într-alt chip, la doi dintre ei, pe drum, cînd se duceau la ţară. (Marcu 16:12)
Acest cuvânt mai este folosit în Septuagintă de 8 ori. Cel mai des este folosit cu referire la schimbarea aspectului exterior (Daniel 5:6,9, 10; în română tradus “s-a îngălbenit” și la Daniel 7:28 “s-a schimbat culoarea feței”; Judecători 8:18 “aveau înfățișarea unui fiu de împărat, ). La Daniel 4:36 acest cuvânt este folosit cu referire la poziție sau statutul social:

În vremea aceea, mi-a venit mintea înapoi; slava împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii şi mai marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăş peste împărăţia mea, şi puterea mea a crescut. (Daniel 4:36).

Expresia “măreția și strălucirea” din acest text, în Septuagintă este tradus ““μορφη̣”. Deci, cuvântul “chip” de la Filipeni 2:6, 7 este diferit de sensul cuvântului “chip” de la Coloseni 1:15.
O înțelegere și mai bună ne dă contextul în care apostolul Pavel vorbește despre această schimbare. Apostolul îndeamnă pe sfinții din Filipi să păstreze unitatea, fiecare să privească pe altul mai presus decât pe sine și fiecare să caute foloasele altora. În acest context apostolul Pavel îi îndeamnă să aibă gândul lui Hristos și în versetele 6 la 8 le arată cum a gândit Domnul Isus și ce a făcut potrivit cu felul Său de gândire (Filipeni 2:1-5).
Apostolul Pavel le arată că Domnul Isus, cu toate că prin firea Lui dumnezeiască era deopotrivă ca și poziție cu Dumnezeu-Tatăl, nu a socotit ca un lucru de apucat să rămână în această poziție, ci a ales mai degrabă, pentru folosul omenirii, să părăsească această poziție (Evrei 10:5-10) și a luat o poziție de rob, prin întrupare (Evrei 2). La versetul 7 verbele “s-a dezbrăcat “ și “a luat” sunt la timpul aorist, arătând la o acțiune nedefinită în timp, care se petrece la un moment dat. Noțiunea de “rob” are în vedere poziția omului și nu esența lui: o persoană poate fi împărat până la un moment și apoi poate ajunge rob, dar aceasta nu-i shimbă esența lui. Se schimbă poziția omului, dar nu se schimbă natura și esența lui interioară.

El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuş n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a desbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcîndu-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător pînă la moarte, şi încă moarte de cruce. (Filipeni 2:6-8)

Pentru că Domnul Isus a ales să asculte și să răscumpere pentru Dumnezeu oameni de orice seminție și de orice neam și a făcut din ei o împărăție și preoți pentru Dumnezeu (Apocalipsa 5:9-10), Dumnezeu L-a înălțat mai presus de orice nume, adică de orice poziție care poate fi, afară de poziția pe care o are Dumnezeu-Tatăl:

Deaceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume; pentruca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pămînt şi de supt pămînt, şi orice limbă să
mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul. (Filipeni 2.9-11)

Deci, prin întrupare Domnul Isus a părăsit cerul și poziția care o avea prin natura Sa pentru binele nostru, pentru răscumpărarea noastră, ca noi să putem moșteni ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru noi. Timpul cât a fost pe pământ, El a fost mai prejos de îngeri (Evrei 2), dar acum este cu atât mai presus de îngeri cu cât a căpătat un Nume mult mai minunat ca a lor:

După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rînduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfîrşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvîntul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte, ajungînd cu atît mai pe sus de îngeri, cu cît a moştenit un Nume mult mai minunat decît al lor. (Evrei 1:1-4)

Cu toate acestea, după ce va isprăvi toată lucrarea de răscumpărare, Domnul Isus nu Se întoarce la poziția pe care a avut-o la început și acesta este prețul plătit pentru noi – să putem fi mântuiți de mânia lui Dumnezeu și să moștenim Împărăția lui Dumnezeu:

În urmă, va veni sfîrşitul, cînd El va da Împărăţia în mînile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpînire şi orice putere. Căci trebuie ca El să împărăţească pînă va pune pe toţi vrăjmaşii supt picioarele Sale. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea. Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul supt picioarele Lui“. Dar cînd zice că totul I- a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I- a supus totul. Şi cînd toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentruca Dumnezeu să fie totul în toţi. (1 Corinteni 15:24-28)

sursa: https://moldovacrestina.md/