text Raspunsuri biblice

"Poate oferi Cina Domnului orice membru din biserică?"

Categorie: Raspunsuri biblice
 

 

Întrebare:  

Doar păstorul poate da Cina Domnului într-o biserică sau o poate face orice membru născut din nou? 

 

Pâine și vin la Cina Domnului

 

Înainte ca să dau un răspuns, vă invit să trecem prin textele principale din Noul Testament în care este prezentat felul cum era oficiată Cina Domnului. Așa cum știm, Cina Domnului sau Sfânta Împărtășanie a fost instituită de Domnul Isus Hristos ca să fie un semn al Noului Legământ în care întră fiecare creștin când devine ucenicul Lui. 

 

În Ziua Cincizecimii, când S-a pogorât Duhul Sfânt, în Ierusalim a luat naștere Biserica Universală, dar și prima biserică locală. La sfârșitul capitolului 2 al cărții Faptele Apostolilor este prezentată viața primilor creștini și este scris astfel: 

 

 

 

Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi. (Fapte 2:42-47) 

 

 

De la nașterea Bisericii creștinii stăruiau în practica frângerii pâinii și aceasta pentru că se cercetau în lumina Noului Legământ dorind să trăiască cu toată sfințenia. Textul ne spune că ei frângeau pâinea acasă și putem înțelege de ce, căci ei făceau serviciile divine ale bisericii în curtea Templului și acestea în cea mai mare parte se rezumau la propovăduire și rugăciune. Din ce este scris înțelegem clar că frângerea pâinii era făcută acasă și se pare că avea loc în conecțiune cu luarea mesei, cum a făcut și Domnul Isus Hristos prima dată. De fapt, mesele acestea de dragoste numite AGAPE erau o practică creştină răspândită. Nu știm și nu este specificat cine oficia frângerea pâinii: puteau să fie prezenți apostolii la aceste mese de dragoste și cu siguranță că erau invitați, dar nu știm dacă reușeau ei să fie în toate casele unde se sărbătoreau aceste AGAPE, căci numărul creștinilor era mare și apostolii erau doar 12 la număr. 

 

Tot în cartea Faptele Apostolilor, la capitolul 20 este descrisă aflarea lui Pavel la Troa, când Eutih a căzut din catul al treilea, pentru că adormise în timpul predicii. Luca specifică următoarele: 

 

 

În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii.(Fapte 20:7) 

 

 

De aici ne dăm seama că deja creștinii din acest oraș se adunau în prima zi a săptămânii laolaltă cu scop special ca să frângă pâinea, adică pentru Cina Domnului. Și evident că aceasta avea să fie oficiată de apostolul Pavel în acest caz și de slujitorii bisericii în celelalte cazuri. 

 

Când îi învăța pe creștinii din Corint despre pericolul idolatriei, apostolul Pavel a scris: 

 

Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine. (1 Corinteni 10:16-17) 

Pavel insistă clar asupra ideii că la frângerea pâinii trebuie să fim toți adunați laolaltă, pentru că suntem mulți, dar alcătuim toți un singur trup. Deci, și în Corint se adunau toți la serviciul divin al bisericii ca să ia frângerea pâinii și, deci, era normal să o facă slujitorii. 

 

În următorul capitol din aceeași Epistolă I către Corinteni apostolul Pavel, de la versetul 18, scrie tot despre Cina Domnului și face referință la o relație proastă între creștinii de acolo, dar totuși, fapt era că pentru a celebra Cina Domnului ei se adunau toți împreună și fiecare aducea de acasă și mâncare. Deci, ei făceau această masă agape în locul unde se adunau pentru serviciile divine ale bisericii. 

 

Din toate textele la care am făcut referință ați văzut că nu este specificat cine a oficiat Cina Domnului, dar având în vedere că a fost adunată întreaga biserică este întemeiat să credem că au făcut-o slujitorii. Pe de altă parte mă gândesc: de ce ar dori cineva să oficieze separat Cina Domnului? Nu cumva pentru a se rupe de Trupul lui Hristos are este biserica? Sau nu cumva pentru că nu vrea să se mai supună slujitorilor rânduiți de Hristos în biserică? Este adevărat că pot fi și cazuri excepționale când cineva se pot trezi izolați forțat pentru mai multă vreme și nu cred că ar face o greșeală dacă vor oficia singuri Cina Domnului, dar să ne ferească Dumnezeu de erezie, de nesupunere și de rupere de la Trupul lui Hristos. 

 

Dumnezeu să ne ajute să ne apropiem totdeauna cu inimi curate și să ne cercetăm bine pe noi înșine când venim să luăm parte la Cina Domnului. Să nu luăm parte la ea în chip nevrednic, căci din pricina aceasta între noi sunt mulți neputincioși și bolnavi și nu puțini dorm.  

 

sursa: https://moldovacrestina.md/

Cele mai recente resurse creștine scrise

Călătoria - Seria Moștenirea Râului Străvechi - vol. 3 - roman creștin
Există povești care nu doar se citesc, ci se trăiesc. Cărți care nu se închid odată cu ultima pagină, pentru că ele continuă în inimă. Un astfel de roman este „Călătoria – Seria Moștenirea Râului Stră... Citeste mai mult >>
„Ce îți promit”, roman istoric creștin plin de speranță și har
Uneori, cele mai frumoase povești nu sunt doar despre iubire, ci despre credința care rezistă în mijlocul furtunii. Despre promisiuni care trec peste generații, și despre inimile care se agață de năde... Citeste mai mult >>
„Ce am lăsat pentru tine”, roman istoric creștin care atinge sufletul
Există cărți care nu se citesc doar cu ochii, ci mai ales cu inima. Unele povești se strecoară adânc în suflet și lasă o amprentă care nu se șterge ușor. Așa este și romanul „Ce am lăsat pentru tine”,... Citeste mai mult >>
Jurnal creștin, o călătorie a inimii alături de Dumnezeu
 Trăim într-o lume grăbită, în care liniștea pare tot mai greu de găsit. Totuși, există momente în care inima noastră tânjește după un loc sigur, un colț unde putem să ne așternem gândurile, rugă... Citeste mai mult >>
Biblia pentru copii din 1992, o carte care a crescut generații de credincioși
Există cărți care nu îmbătrânesc niciodată. Păstrate cu grijă pe rafturi, răsfoite cu emoție și dăruite din generație în generație, ele continuă să lumineze sufletele celor care le ating. Așa este și... Citeste mai mult >>
Biblia albastră pentru copii – prima carte de credință
 Există daruri care nu se măsoară în lucruri, ci în lumină. Pentru un copil, Biblia albastră pentru copii nu este doar o carte frumos ilustrată, este o poartă spre iubirea lui Dumnezeu, o chemare... Citeste mai mult >>
Jamie Ogle și cărțile creștine care îți ating inima imediat
Jamie Ogle este unul dintre autorii creștini traduși recent la editura Maranatha, iar cărțile sale reușesc să creeze o punte sinceră între emoție, credință și vindecare. Dacă îți dorești o lectură car... Citeste mai mult >>
Denise Hunter – povești creștine despre iubire și speranță
Într-o lume în care literatura romantică adesea alunecă spre superficial, Denise Hunter reușește să păstreze viu un gen profund și autentic: romanul creștin. Prin povești încărcate de emoție, speranță... Citeste mai mult >>
Cărți creștine care inspiră și transformă vieți
Trăim într-o lume în care ritmul este tot mai alert, iar provocările vieții de zi cu zi pot duce la epuizare, îndoială sau chiar pierderea direcției spirituale. În acest context, cărțile creștine... Citeste mai mult >>
Romane crestine care ating inima
Într-o lume tot mai grăbită, sufletul omului caută sens, pace și speranță. Romanele crestine sunt acele povești care ne amintesc că dragostea, iertarea și credința rămân cele mai puternice forțe ale v... Citeste mai mult >>