"Există darul prorociei și azi sau a încetat?"

Categorie: Raspunsuri biblice
 

Întrebare:

Am și eu o întrebare, domnule pastor. Am pe cineva în familie, care este martor al lui Iehova și el susține că nu mai există proroci în zilele noastre. El mi-a făcut referință la acest verset: ”Dragostea nu va pieri niciodată, prorociile se vor sfîrși, limbile vor înceta, cunoștința va avea sfârșit (1 Corinteni 13:8)”. Mă pune pe gânduri versetul dat. Ce vrea să spună acest verset, mai există sau nu prorocii? Mulțumesc frumos și Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Mai există darul prorociei și mai există proroci astăzi și ca să înțelegeți mai bine, vreau să privim la contextul cărții 1 Corinteni. Această carte Pavel a adresat-o unei biserici cu multe probleme, pe alocuri care i-a adus lui Pavel și multe întristări, însă prin acestă epistolă Pavel a abordat o problemă majoră a bisericii din Corint. Biserica nu slujea cu darurile duhovnicești pentru zidirea Trupului lui Hristos, ci le foloseau greșit și în loc să aducă zidire Trupului lui Hristos, ei provocau conflicte, se disprețuiau unul pe altul, se îngâmfau, deci lucruri care nu ar fi trebuit să se întâmple într-o biserică. Capitolele 12-14 din cartea 1 Corinteni sunt dedicate de apostolul Pavel subiectului darurilor spirituale.

În capitolul 12 la început Pavel explică că sunt diferite daruri, toate darurile vin de la același Duh Sfânt și că toate darurile au fost date pentru zidirea Bisericii, ca să ne slujim unii altora. Fiecare mădular a primit anumite daruri ca să slujească celorlalte mădulare și în așa fel biserica lui Hristos să fie zidită. Tot aici , Pavel arată că fiecare dar este în aceeași măsură de important și niciodată nu trebuie să disprețuim oamenii care nu au darul nostru sau pe cei care au daruri prin care nu se evidențiază, care rămân în umbră. Noi trebuie să ne învățăm să-i apreciem, să le dăm cinstea cuvenită lor și să ne învătăm să ne apreciem unii pe alții în Trupul lui Hristos.

La capitolul 13 Pavel abordează un aspect foarte important și anume motivația noastră în a folosi darurile duhovnicești corect. Apostolul Pavel arată că motivația corectă este dragostea.

Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. (1 Corinteni 13:1)

În versetul 1 Pavel arată că dacă nu avem dragoste, noi putem fi cei care provoacă doar disconfort la fel ca un chimval zângănitor. Un chimval dacă este în mâna unui muzician bun, care cântă cu dragoste, atunci el aduce zidire, bucurie, plăcere, dar dacă cade în mâna unuia care doar zângănește, atunci el nu face altceva decât să deranjeze.

Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă* mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. (1 Corinteni 13:4-8)

În aceste versete Pavel enumeră mai multe daruri: credinței, dărniciei, cunoștinței, prorociei. În felul cum ne exersăm noi darurile duhovnicești, atunci când avem dragoste noi arătăm răbdare față de alții. Dragostea este plină de bunătate față de ceilalți din Trupul lui Hristos, dragostea nu pizmuiește, adică nu invidiază pe oamenii care au alte daruri. Dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie în raport cu ceilalți membri din biserică, care poate nu au același dar. Cel care are dragoste nici prin cap nu-i trece ca să se mândrească că are un dar mai deosebit decât altcineva.

Dragostea nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său prin darul duhovnicesc pe care îl are, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr. Acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Spune că dragostea nu va pieri niciodată și iată aici Pavel spune că prorociile se vor sfârși, limbile vor înceta, cunoștința va avea sfârșit, se referă la darurile duhovnicești, Pavel enumeră doar trei, dar acest lucru se referă la toate darurile spirituale, pe care le primește un credincios atunci când se pocăiește, atunci când primește Duhul Sfânt. Apostolul Pavel spune că vine o vreme când darurile acestea nu vor mai fi necesare și el explică de ce în versetul 9.

Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte, dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; gândeam ca un copil, când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem* ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

În Trupul lui Hristos unul are darul prorociei, altul are darul cunoașterii, dar spune Pavel că va veni o vreme când toate aceste daruri nu vor fi necesare, pentru că va veni ce este desăvârșit. Aici Pavel se referă la timpurile când vom fi cu Domnul nostru Isus Hristos, când vom fi în trupuri noi, în trupuri duhovnicești, atunci nu vom mai avea nevoie de aceste daruri. În zilele noastre prin darurile duhovnicești noi ne ajutăm să-L cunoștem pe Domnul Isus Hristos, ne slujim unii altora ca să cunoaștem tainele Împărăției lui Dumnezeu ca să creștem în credința noastră, în calea noastră spre Hristos. Când Îl vom cunoaște pe Domnul Isus, Îl vom vedea față în față, atunci aceste daruri nu își vor mai avea rostul, iată la ce se referă apostolul Pavel.

Apoi, în capitolul 14, Pavel prezintă rolul pe care îl are darul prorociei:

Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să prorociţi. În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege şi, cu duhul, el spune taine. Cine proroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor spre zidire, sfătuire şi mângâiere. ( 1 Corinteni 14:1-3)

Rolul prorociei nu este doar de a spune viitorul, rolul acestui dar este de a vesti voia lui Dumnezeu. În aceste versete este menționat că prorocia este spre zidire, sfătuire și mângâiere și biserica lui Hristos are nevoie și acum de aceasta așa cum a avut nevoie în sec I și va avea nevoie până va veni Domnul Isus, până când va fi Răpirea, când vom merge să-L întâmpinăm pe Domnul Isus Hristos. Până atunci toți avem nevoie de toate aceste daruri, de aceea prorocia rămâne să fie un dar necesar, care funcționează și astăzi și mulțumim Domnului pentru ele. Pavel oferă un accent important prorociei, în sens de predicare, propovăduire a Cuvântului lui Dumnezeu, care este important și în zilele noastre.

sursa: https://moldovacrestina.md/