"Ce ne promite Dumnezeu: un pământ nou sau înnoit?"

Categorie: Raspunsuri biblice
 

Un cititor al portalului nostru a comentat astfel la articolul „Ce pământ vor moșteni cei blânzi?”:

“Pămîntul va fi restaurat și locuit de oameni. Cel vechi va arde, cu alte cuvinte va trece prin foc. Biblia nu promite creștinilor o altă planetă, ci același pămînt răscumpărat împreună cu oamenii…”

Majoritatea cunosc că această învățătură ține de doctrina Martorilor lui Iehova și a advenitiștilor. Totuși, nu doar ei împărtășesc această învățătură despre “pământul nou”, de aceea nu voi sta să argumentez care este temelia acestei învățături, ci voi aduce argumente din Scripturi care arată că se vorbește despre un alt pământ decât cel care există acum. Voi începe cu definiția sau semnificația cuvintelor din limba greacă.

În limba greacă, ca și în limba română, sunt cuvinte diferite pentru a arăta la ceva “nou” sau ceva “înnoit”. De exemplu, pentru cuvântul “înnoit” din Efeseni 4:23 este folosit cuvântul /ανανεοũσθαι /, care are în vedere înnoirea a ceea ce era vechi, a face nou:

… şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre

iar pentru cuvântul “nou” din Apocalipsa 21:1 este folosit cuvântul /καινήν· / care are în vedere anume ceva nou în timp, care nu a mai fost în folosință, proaspăt, necunoscut și prin definiție exlude varianta de înnoire:

Apoi am văzut un cer nou şi un pămînt nou; pentrucă cerul dintîi şi pămîntul dintîi pieriseră, şi marea nu mai era.

Vreau să atrag atenția la concluzia pe care o face autorul la sfârșitul acestui verset: “pentrucă cerul dintîi și pământul dintîi pieriseră”. Altfel spus, autorul arată de ce a fost nevoie de un alt pământ nou: pentru că cel dintâi nu mai este. Însăși folosirea cuvântului “dintâi” presupune că ar exista, cel puțin, un al doilea element similar.

Cuvintele “nou”, “cel dintâi” și verbul “a pieri” sunt folosite toate trei într-un alt verset din Biblie și este folosit cu referire la legămintele Nou și Vechi. Este vorba despre Epistola către Evrei:

Prin faptul că zice: „Un nou legămînt“, a mărturisit că cel dintîi este vechi; iar ce este vechi, ce a îmbătrînit, este aproape de peire.(Evrei 8:13.)

Acceptând ideea că cuvântul “nou” are înțelesul de “înnoit”, unii învață că Noul Legământ este înnoirea Vechiului Legământ și, respectiv, noi ca și creștini trebuie să ținem și rânduielile Vechiului Legământ (să nu mâncăm carne de porc, să nu lucrăm sâmbăta și alte lucruri ce țin de rânduiala Vechiului Legământ și care nu sunt decât o umbră a bunurilor viitoare și nu au înfățișarea adevărată a lucrurilor – Evrei 10:1). Toată Epistola către Evrei demonstrează că Noul Legământ nu este o continuare sau o înnoire a Vechiului Legământ, cum credeau destinatarii, ci este un alt Legământ care îl înlocuiește pe cel Vechi, după cum scrie autorul în același capitol de la Evrei versetul 7:

În adevăr, dacă legămîntul dintîi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea.

Același lucru autorul îl afirmă și în Evrei 7:18-19, unde autorul numește Vechiul Legământ “Lege” și Noul Legământ  “o nădejde mai bună”:

Astfel, pe deoparte, se desfiinţează aici o poruncă de mai înainte, din pricina neputinţei şi zădărniciei ei, căci Legea n-a făcut nimic desăvîrşit, şi pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.

Deci, vedem că cuvântul “nou” are în vedere un alt element similar care înlocuiește pe celălalt care este “cel dintâi” și care este calificat ca ceva învechit, aproape de peire.

Cuvântul “cel dintâi” la Evrei 8:13 este același ca și la Apocalipsa 21:1 și arată ordinea în timp, adică cel dintâi în timp, adică cel de mai înainte. Având în vedere traducerea acestor două cuvinte, înțelegem că se vorbește despre o înlocuire și nu o înnoire după cum explică și Ioan în Apocalipsa 21:1: “am văzut un pământ nou, fiindcă cel dintâi pierise”.

În ce privește verbul “a pieri” la Evrei 8:13 are sensul de a pieri, a fi nimicit, iar la Apocalipsa 21:1 verbul folosit în limba greacă “απηλθαν” are sensul de a pleca, a se îndepărta, a se duce…

La Apocalipsa 20:11-15 se vorbește despre judecata de apoi, care va avea loc după Împărăția de o mie de ani și în acest context se spune că pămânul și cerul au fugit dinaintea lui Dumnezeu, dar oamenii au rămas pentru judecată!

Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. (Apocalipsa 20:11-12)

Dacă cineva zice că Biblia prin noțiunea de “pământ” are în vedere pe oameni și nu planeta, atunci, uitându-ne la acest text înțelegem că nu întotdeauna este așa, fiindcă vedem că pământul și cerul au fugit dinaintea lui Dumnezeu, iar oamenii au rămas pentru judecată!

Un alt text care arată că pământul de acum ca și planetă va fi nimicit este a doua epistolă a apostolului Petru:

Iar cerurile şi pămîntul de acum sînt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvînt, pentru focul din ziua de judecată şi de peire a oamenilor nelegiuiţi. (2 Petru 3:7)

Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pămîntul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr’o purtare sfîntă şi evlavioasă, aşteptînd şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pămînt nou, în care va locui neprihănirea. (2 Petru 3:10-13)

Aici Dumnezeu exlude ideea de înnoire prin faptul că menționează ce va pieri: pământul cu tot ce este pe el, arătând că nu doar ceea ce este pe el va pieri, ci și el însuși.

Ar mai fi foarte multe de spus la acest subiect, dar cred că putem să ne oprim aici și dacă va fi nevoie, dacă vor mai fi întrebări la acest subiect, voi reveni cu un alt articol.

sursa: https://moldovacrestina.md/