Cele douăsprezece zile de Crăciun

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16)

Sărbătoarea Nașterii Domnului s-a transformat într-o zi complet materialistă prin motivul obsedant al primirii de cadouri. O adevărată industrie a Crăciunului! Sume colosale se cheltuiesc pentru pregătirea acestei sărbători. Dar, în realitate, care este preţul acestei sărbători? Cât de mult s-a cheltuit, cu aproape două mii de ani în urmă? Să vedem. Vorbim despre un muncitor tâmplar particular şi despre logodnica sa însărcinată, amândoi provenind din clasa de jos, şi care câştigau atât cât să aibă ce mânca. Datorită edictului roman, cuplul a închis atelierul de tâmplărie (plănuind să se întoarcă peste câteva zile) şi a călătorit spre Betleem, unde nu au găsit decât anunţuri că nu sunt locuri libere. Aşadar, în staulul din spatele unei case, într-o peşteră întunecoasă şi mirositoare, S-a născut Pruncul femeii. Pătuţul Său a fost o iesle pentru vite; vizitatorii, un grup pestriţ de ciobani neciopliţi care, în uimirea lor, s-au închinat înaintea Pruncului vestit de îngeri ca fiind Mesia. Cu toate declaraţiile îngerilor, totuşi această mică familie era săracă lipită. Dacă nu ar fi fost darurile extravagante ale grupului de magi nomazi arabi, familia nu ar fi supravieţuit fugii în Egipt ca imigranţi săraci. Așadar, acel prim Crăciun ar putea fi cu greu descris mai mult decât un loc de căpătat. Doar dacă, desigur, calculezi costurile din cealaltă parte a universului – costurile astronomice ale Celui care a dăruit totul în noaptea aceea luminată de stea, de demult. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat...” O iesle de lemn, o cruce de lemn, El a dat tot. „Darul lui Hristos descoperă inima Tatălui” (Hristos, Lumina lumii, p. 57). În noaptea aceea, El Şi-a golit toată trezoreria pentru noi. O tânără mamă, împovărată şi istovită din pricina grijii pentru cei doi copii şi a sacoşelor de cumpărături „pentru Crăciun”, a păşit în liftul aglomerat. Febra sărbătorilor îşi cerea partea. În timp ce se închideau uşile, femeia a izbucnit: „Cel care a iniţiat toată tevatura asta de Crăciun ar trebui găsit, legat şi împuşcat.” Din spatele ei, un glas a răspuns: „Staţi fără grijă, deja L-am răstignit.” Se spune că, până la etajul de destinaţie, în lift ai fi putut auzi doar musca. 

Material extras din Devoţionalul AZS 2014 scris de Dwight K. Nelson.