Categorie: studii biblice, predici scrise
Psalmii 23:1. (O cântare a lui David.) Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. 2. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă; 3. îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său. 4. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie. 5. Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el. 6. Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.
În predica trecută am învățat din acest Psalm că a fi Isus Păstorul meu implică un mare adevăr, anume: Să fii în grija Păstorului și să faci parte din Turma Lui.
Am învățat că pentru a fi în grija și în turma Lui, este necesar ca următoarele lucruri să fie reale în viața noastră:
– Să am o relație personală cu El, definită de întâlnirea personală cu El, de auzirea Cuvântului și pocăință
– Să mă încred categoric în modul în care Domnul se ocupă de mine, acest lucru fiind definit în viața mea prin siguranță, pace interioară într-o lume a frământărilor, hrană și sățietate într-o lume flămândă și goală de Adevăr, sănătate spirituală și înviorare când trec prin probleme, îndreptare și mustrare din partea lui Dumnezeu.
B. A fi Isus Păstorul meu implică: Să umbli până-n veșnicii cu Marele Păstor
Psalmul 23 este un Psalm a lui David, inspirat din viața lui trăită ca păstor la oi. David prin acest poem pune în evidență relația lui personală cu Domnul, încrederea lui în Domnul și implicațiile minunate din viața lui David, referitor la faptul că Domnul este Păstorul lui. Când David începe acest psalm folosește Numele Iahve, numele divin, reprezentat prin patru consoane ale alfabetului ebraic, care se traduce ca Eu sunt.
David a folosit mult în alți psalmi Numele lui Dumnezeu Elohim, însă în Psalmul acesta Numele folosit Iahve parcă este o încununare a lui Dumnezeu, descoperit ca Păstorul lui David și arată unicitatea Păstorului, adică veșnicia lui Dumnezeu, atotputernicia lui Dumnezeu, prezentarea lui ca Standard Absolut și Model de Sfințenie.
În Noul Testament, Cel care se Prezintă ca Păstorul cel bun este Hristos Domnul, Mântuitorul nostru, Cel care și-a dat viața pentru oile Lui, care este prezentat de David și alți psalmiști, în psalmii pe care noi îi cunoaște cu numele de mesianici.
Doresc să privim astăzi la descrierea aceasta poetică a lui David, la prezentarea lui Dumnezeu prin acest tablou al Păstorului care se îngrijește de oile lui și ce implicații au adevărurile din acest psalm cu privire la umblarea cu Isus până-n veșnicii:
Observăm în textul de azi, că David era conștient de viața credinciosului prin valea umbrei morții, pericolele acestei lumi și biruința care poate s-o aibă doar în Domnul
Ps 23:4. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie. 5. Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el. 6. Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.
David cunoștea bine pericolele și dificultățile în deplasările la munte pentru pășunatul oilor. Râuri umflate, alunecări de teren, plante otrăvitoare, prădători, furtuni cu grindină etc. Cu cât păstorul urcă mai sus cu atât pericolele devin mai mari și mai diverse.
Așa este și umblarea noastră cu Domnul în viața spirituală, cu cât ne maturizăm și urcăm pe înălțimi, pericolele devin mai mari și pantele mai abrupte.
A umbla cu Domnul ca Păstor, implică două mari adevăruri:
– conștientizarea pericolelor pe calea credinței, pericolele din lumea aceasta
– a discerne modul cum putem avea biruința în Domnul
Aș dori să învățăm astăzi cum putem aplica aceste două mari adevăruri la viața noastră privind la textul de astăzi:
a) Indiferent de pericol, omul credincios știe că și prin moarte Păstorul îi dă biruință.
Să vină asupra mea ce-o veni, furtuna, prădătorii, râuri umflate, Păstorul Isus este cu mine, nu mă voi teme de nimic, El îmi dă viață veșnică.
Ioan 11: 17. Când a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. 18. Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, 19. mulţi din iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. 20. Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă. 21. Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! 22. Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu.” 23. Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.” 24. „Ştiu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.” 25. Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. 26. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” 27. „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.”
b) Cuvântul lui Dumnezeu și Duhul Sfânt, sunt mijloace de mângâiere, disciplină și călăuzire pentru omul credincios în mijlocul pericolelor
Păstorii folosesc toiagul pentru apărarea de prădători, atât pentru el cât și pentru turmă.
– Toiagul reprezintă autoritatea lui Dumnezeu, Cuvântul Său în apărarea copiilor Săi, Atotputernicia Lui manifestată în viața noastră și în orice circumstanță.
Luca 12: 4. Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic.5. Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi. 6. Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. 7. Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. 8. Eu vă spun: pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu; 9. dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
Păstorii folosesc câteodată toiagul și pentru oile care se îndreaptă către un pericol iminent, ca să le întoarcă înapoi imediat sau să le oprească.
– Toiagul reprezintă și un mijloc de mustrare a credinciosului prin Cuvântul Lui, de cercetare ca să vedem cum stăm pe cale
Ps 139: 23. Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! 24. Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!
Nuiaua sau vergeaua are trei roluri esențiale în creșterea oilor, ține oile strânse una lângă alta, servește la îndrumarea blândă a mieilor la mama lor, folosit pentru ca să nu pună mâna pe miei să nu fie respinși de mama lor, mai este folosită pentru a aduce la el sau a îndruma anumite oi în strungă sau să le aducă la el pentru a le cerceta. Nuiaua nu este folosită pentru lovit, ci pentru îndrumare, călăuzire. De multe ori de la distanță oaia simte prezența păstorului și ghidajul lui prin atingere, mângâierea prezenței lui.
– Nuiaua este mijlocul lui Dumnezeu de a ne călăuzi prin Duhul Sfânt, de-a ne mângâia, de-a face accesibil Cuvântul în viața noastră
c) În mijlocul pericolelor, Dumnezeu pregătește totul, ca să pot avea o viață de belșug
Păstorii după topirea zăpezii merg să pregătească dinainte terenul pentru pășune, să îndepărteze buruieni otrăvitoare, să vadă prezența răpitorilor, să împrejmuiască etc.
Căci, după cum avem parte din belșug de suferințele lui Hristos, tot așa, prin Hristos avem parte din belsug și de mangâiere. (2Cor.1:5)
Hoțul nu vine decât să fure, sa înjunghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile sa aibă viață, si s-o aibă din belșug. (Ioan.10:10)
V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” (Ioan.16:33)
Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. (Evr.4:15)
d) În mijlocul atacurilor din umblarea pe acest pământ, Dumnezeu ne dă plinătatea Duhului, ungerea de Sus, ca să putem birui până la capăt.
Vara este sezonul muștelor, multe atacă oile și-și lasă ouăle în mucoasa umedă a nărilor lor. Păstorii ung capul și nările cu untdelemn special făcut ca să țină departe aceste muște și ca oile să nu se îmbolnăvească. Vara poate apărea scabia, iar unii păstori folosesc tot un fel de ulei pentru tratament sau băi cu anumite remedii.
Apare și sezonul rutului, a bătăii între berbeci iar păstorii folosesc tot un fel de undelemn pus pe coarne și pe cap ca bătaia dintre ei să fie ameliorată și să alunece la lovituri ca să nu se rănească.
În umblarea noastră de creștini, apar anumite “muște”, care pot să fie atacuri prin erezii, prin divergențe, lucruri care să tulbure pacea, anumite boli, tensiuni între noi, însă prin plinătatea Duhului, prin acceptarea și căutarea umplerii cu Duhul, noi vom putea avea pace și biruință.
e) În mijlocul atacului și suferințelor avem mângâiere făcându-ne părtăși la suferințele Domnului.
Toamna târziu, când turmele coboară de pe creste, frigul poate să vină spontan, însoțit de zăpadă. Anumiți păstori poartă la ei o sticlă cu apă amestecată cu alcool și toarnă câteva picături la oile sau mieii care au frisoane din cauza frigului pentru înviorare.
Și să-L cunosc pe El și puterea Învierii Lui, și părtășia suferințelor Lui, și să mă fac asemenea cu moartea Lui; (Filip.3:10)
Mă bucur acum în suferințele mele pentru voi; și în trupul meu împlinesc ce lipsește suferințelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica. (Col.1:24)
Marcu 10: 38. Isus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?”39. „Putem”, au zis ei. Şi Isus le-a răspuns: „Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu îl veţi bea, şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu veţi fi botezaţi;
f) Viitorul creștinului este în Mâna păstorului și este unul fericit și binecuvântat până-n veșnicii
În literatura antică, oile erau numite “animale cu copite de aur”, unde călcau ele era distribuit îngrășământ natural care era o binecuvântare pentru terenurile pe unde călcau ele, ele mâncau tot felul de buruieni și plante ajutând echilibrul ecologic.
Trebuie să înțelegem că noi care ne-am dat în mâna Păstorului fericirea și binecuvântarea ne însoțesc și prezența Domnului este cu noi, indiferent de circumstanțele prin care trecem.
De alta parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său. (Rom.8:28)
Ioan 10: 27. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. 28. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. 29. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.
Viața creștină este o umblare cu Domnul, Marele Păstor pe culmi.
Ești conștient că umblarea cu Domnul implică conștientizarea pericolelor pe calea credinței și a discerne modul cum putem avea biruința în Domnul?
Cum trăiești viața de credință?
– Conștientizezi că indiferent de pericol, chiar moarte, Păstorul îți dă biruință?
– Conștientizezi că doar plin de Duhul Sfânt și de Cuvântul Domnului ai biruință pe calea credinței?
– Accepți mângâiere și disciplinarea Marelui Păstor, îndreptarea după Cuvântul Lui, te lași cercetat și îndreptat de Domnul?
– Ești conștient că Domnul pregătește dinainte mijlocul de-a ieși din probleme și totul lucrează spre binele tău?
– Accepți ungerea de Sus, plinătatea Duhului, slujirea prin darul primit pentru ca să poți birui pe calea spre Culmi, spre Împărăția veșnică?
– Ești gata să te faci părtaș suferințelor Lui prin mărturia pe acest pământ și prin încredințarea viitorului tău în orice circumstanță în Mâna Marelui Păstor?
Simion Ioanăș