Botezul cu Duhul Sfânt - Două principii fundamentale

Botezul cu Duhul Sfânt

Două principii fundamentale

1.       Botezul cu Duhul Sfânt este dat oamenilor care s-au separat de lume

„Iuda, nu Iscarioteanu I-a zis: „Doamne cum se face că te vei arăta nouă și nu lumii?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el” – Ioan 14:22-23

Una din lucrărilre majore pe care le face Duhul Sfânt este să ne separe de lume. Aceasta înseamnă sfințire. Petru își începe prima epistolă în felul următor: „...către aleșii care trăiesc ca străini, ...după știința mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfințirea lucrată de Duhul spre ascultare... (1 Petru 1:1-2). Aceasta înseamnă că aleșii sunt acei oameni, care, după preștiința lui Dumnezeu mai înainte de întemeierea lumii, sunt sfințiți sau puși deoparte de Duhul. Scopul sfințirii este ascultarea.

Răspunsul la întrebarea lui Iuda este următorul: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu”. A păzii Cuvântul înseamnă a cerceta cu deamăruntul și a-l trăi. Isus spune: dacă Mă iubește cineva va cerceta Cuvântul Meu cu deamăruntul și îl va trăi. Aceasta înseamnă ascultare. Iar aceluia care va păzi Cuvântul, Noi (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt) vom veni la el și vom locui împreună cu el. Adică ne vom face locuința în el. Este o locuire familială, în care Dumnezeu este Tatăl iar noi suntem copiii Lui.

Doar ieșirea din lume și separarea de ea îl aduce pe Dumnezeu la noi. „Mulţi creştini nu sunt oameni bucuroşi pentru că nu sunt sfinţi şi nu sunt sfinţi pentru că nu sunt plini de Duhul Sfânt, iar aceştia, nu sunt plini de Duhul Sfânt pentru că nu sunt oameni puşi deoparte, separaţi de lume. Duhul nu umple omul pe care nu-l poate pune deoparte, iar cel pe care nu-l umple, nu-l poate sfinţii și cel pe care nu-l poate sfinţii, nu-l poate face fericit." – spunea A. W. Tozer. Apostolul Pavel spune: „Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunerecul? Ce înțelegere poate fi între Hristos și Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu? „Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu.” De aceea: „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată și voi îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.” (2 Corinteni 6:14-18).

Să ne uităm la poporul evreu din țara Egiptului. Evanghelistul Iuda spune: „Vreau să vă aduc aminte, măcar că știți odată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din țara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n-au crezut.” (Iuda 1:5). Prima oară Dumnezeu a izbăvit pe popor din Egipt. Apoi, spune Moise în Exod, următorul lucru: „Voi sfinții cortul întâlnirii și altarul; voi sfinții pe Aaron și pe fiii lui, ca să fie în slujba Mea ca preoți. Eu voi locui în mijlocul copiilor lui Israel, și voi fi Dumnezeul lor. Ei vor cunoaște că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor, care i-am scos din țara Egiptului, ca să locuiesc în mijlocul lor. Eu sânt Domnul, Dumnezeul lor.” (Exod 29:44-46). Versetul 46 spune că Dumnezeu i-a scos din Egipt pentru a locui în mijlocul lor.

În Samaria, în timpul evanghelizării lui Filip, un om numit Simon s-a convertit. Omul acesta era un vrăjitor vestit, care „punea în uimire pe poporul Samariei”. Dar după ce Filip a venit și făcuse multe semne și minuni și care predicase evanghelia, nu mai pleca de lângă el, ci era uimit de tot ce Dumnezeu făcea prin Filip.

După plecarea lui Filip, au venit la ei Petru și Ioan ca să-și pună mâinile peste cei ce primiseră Cuvântul ca să primească Duhul Sfânt. În timp ce Petru și Ioan își punea mâinile peste ei ca să primească Duhul Sfânt, toți , în afară de Simon au fost botezați cu Duhul Sfânt. De ce? În fapte 8 cu versetul 21, 23 găsim răspunsul; „inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu” și „ești plin de fiere amară și în lanțurile fărădelegii”.

În concluzie: Duhul nu umple pe nimeni care nu s-a sfințit mai întâi.

2.        Botezul cu Duhul este mărturia lui Dumnezeu pentru omul născut din nou

„Și Dumnezeu care cunoaște inimile, a mărturisit pentru ei și le-a dat Duhul Sfânt ca și nouă. N-a făcut nici o deosebire între noi și ei, întrucât le-a curățit inimile prin credință” (Fapte 15:8-9)

Mi-a plăcut ce-a făcut un păstor când trebuia să boteze în apă câțiva tineri. Nu era în clar cu privire la unii care credea el că nu sunt născuți din nou. Înainte de botez cu câteva zile a organizat două seri de stăruință după botezul cu Duhul Sfânt, și pe care persoană îl boteza Domnul, pe aceea o boteza în apă. După serile de stăruință, mai mult de jumate au fost botezați cu Duhul Sfânt și doar aceștia au fost botezați în apă.

În versetul 8 din Fapte 15 scrie: „(Dumnezeu) a mărturisit pentru ei și le-a dat Duhul Sfânt.” Lucrul acesta atestă faptul că și Dumnezeu mărturisește pentru copiii Săi.

După ce Isus a fost botezat în apă, S-a coborât Duhul Sfânt peste El și din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” (Matei 3:13-17). Chiar și pentru Domnul Isus, Dumnezeu a mărturisit despre El că este Fiul Său.

Noi, prin nașterea din nou, devenim copii ai lui Dumnezeu; iar pentru copiii Lui, Dumnezeu mărturisește că Îi aparțin și este Tatăl lor.  

Un exemplu în direcția aceasta este sutașul Corneliu. Când Domnul îl trimite pe Petru în casa lui Corneliu pentru a-i vesti Evanghelia, Petru spune: „Nicidecum Doamne… căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat” (Fapte 10:14). Și ce-i răspunde Domnul: „Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat” (vs.15). Petru ascultă de porunca lui Dumnezeu și pleacă în Cezareea în casa lui Corneliu pentru a-I vesti Evanghelia. În timp ce Petru predică, S-a pogorât Duhul sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul. Dumnezeu mărturisise pentru ei întrucât ne-a curățit inimile prin credință. Lucrul acesta este întărit și în Fapte 11 cu versetul 17, unde Cuvântul spune: „Deci, dacă Dumnezeu le-a dat același dar, ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu.”