text Predici scrise

Te cunoaște Mirele?

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Virgil Vîrstă

Te cunoaște Domnul?

Matei 25:1-13

„Atunci, Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care și-au luat candelele și au ieșit în întâmpinarea mirelui.

Cinci din ele erau nechibzuite, și cinci, înțelepte.

Cele nechibzuite, când și-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn, dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase.

Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate și au adormit.

La miezul nopții s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare!”

Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat și și-au pregătit candelele.

Cele nechibzuite au zis celor înțelepte: „Dați-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.”

Cele înțelepte le-au răspuns: „Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă și nouă, nici vouă, ci mai bine duceți-vă la cei ce vând untdelemn și cumpărați-vă.”

Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă și s-a încuiat ușa.

Mai pe urmă, au venit și celelalte fecioare și au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!”

Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!”

Vegheați dar, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.”

(Ion Creangă a fost întrebat în tinerețea lui: „Ioane, tu iubești fetele?” Da, a răspuns Creangă. Dar ele te iubesc pe tine? Creangă a stat puțin pe gânduri și a răspuns: „și eu pe ele…”!)

Ai putea fi întrebat și tu, suflete drag: Îl iubești tu pe Isus? Poate răspunsul tău este: Da, Îl iubesc!

Și a doua întrebare care vine imediat este: dar Isus te iubește pe tine?

Îți iubește viața?

Îi place Domnului, umblarea ta?

Îți iubește vorbirea?

Îți iubește starea duhovnicească?

Fiecare, după cuvântul apostolului Pavel 1 Corinteni 11, să se cerceteze pe sine și așa să-și răspundă!

În timp ce, la o parte, Domnul Isus le vorbea ucenicilor despre revenirea Sa, și pentru că ei tot nu înțelegeau cum va fi vremea aceea, Domnul le-a pus înainte o „ilustrație”, o pildă a unei nunți la care mirele zăbovea.

În pilda aceasta, Domnul Isus nu vorbește de nuntași, ci despre fetele fecioare care trebuiau să întâmpine mirele, ca să-l înconjoare cu drag și să-l conducă în sala de nuntire. Și spune Domnul că cinci erau înțelepte, iar celelalte cinci „se credeau înțelepte”.

Este mare diferență între a fi înțelept și între a te crede înțelept.

Domnul Dumnezeu apreciază pe cei ce sunt cu adevărat înțelepți, care au primit înțelepciunea de la Duhul Sfânt și care adună în visteria inimii untdelemnul Cuvântului Sfânt.

Cele zece fecioare, sau domnișoare de onoare, aveau multe lucruri în comun: știau că mirele vine foarte curând, de aceea, îl așteptau împreună și doreau să-l însoțească în sala de nuntă.

Toate aveau candele aprinse, toate au ațipit la un moment dat….

Cel de-al doilea verset însă, ne arată că, în ciuda tuturor asemănărilor, între ele exista o mare diferență: cinci erau înțelepte, pregătindu-se temeinic pentru nunta la care erau invitate ca domnișoare de onoare, în timp ce, cinci dintre ele, erau nechibzuite și luau lucrurile în mod ușuratic.

(Nu se întâmplă oare și în zilele noastre când (logodnica Domnului), văzând că Mirele întârzie, a intrat într-o adormire spirituală, se comportă ca lumea, se îmbracă ca lumea, face „spectacole” de dragul lumii, ș. a.

Fecioarele, cele nechibzuite nu s-au pregătit într-un mod serios, ci au tratat lucrurile cu superficialitate, astfel că nu au luat untdelemn de rezervă în vase.

Aceeași atitudine o au astăzi, cei care frecventează Biserica, dar nu asimilează nimic și pleacă de fiecare dată acasă cu inima goală și Duhul Sfânt, Untdelemnul este tot mai rar...

Venirea mai târziu a mirelui, scoate la lumină tocmai această diferență dintre cele zece fecioare.

În ciuda faptului că mirele trebuia așteptat în lumină (în lumina Cuvântului sfânt), cele cinci fecioare nechibzuite nu reușesc să păstreze o stare duhovnicească, curată, sănătoasă, de aceea nu vor participa la nuntă.

Finalul pildei se depărtează de fecioare și de această realitate dureroasă.

Chiar dacă în mod obișnuit un mire îi primește și pe cei întârziați și nepregătiți, totuși, Mirele Ceresc nu îi va primi pe cei care Îi ignoră cerințele.

Așa se întâmplă faptul că, venirea Domnului îi va surprinde pe mulți oameni (credincioși), care s-au jucat de-a pocăința.

Concluzia de la finalul pildei este clară: „Nu știți nici ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului”. Prin urmare fiecare trebuie să ceară înțelepciune de la Duhul Sfânt ca să nu fie luat pe nepregătite.

La venirea Domnului Isus ca Mire, nimeni nu va mai avea posibilitatea reabilitării. V-a fi prea târziu…!

Deși oamenii își vor vedea adevărata stare, nu va exista posibilitatea să „cumpere” mântuirea. Ea se primește în Dar, prin Harul lui Dumnezeu, în ascultare.

Cuvintele Domnului Isus din pilda acesta ar trebui să fie imboldul puternic pentru a ne revizui viața și pentru a ne îndrepta căile aici și acum, până încă nu-i târziu.

Există o mulțime de aspecte ale vieții la care putem fi relaxați, fără frământări lăuntrice, duhovnicești, dar așteptarea întâlnirii cu Domnul Isus, Mirele nu suportă nici o abatere de la o pregătire sfântă, temeinică.

La venirea Domnului Isus, se va face separarea: „Grupa fecioarelor” se sparge în mod definitiv și irevocabil în două, în ciuda faptului că până atunci formaseră o singură comunitate. (Au mers împreună la Biserică, s-au închinat împreună, s-au rugat împreună, au cântat împreună, dar unele au făcut lucrul acesta de formă, sau pentru imagine de sine.)

Separarea o va face Însuși Mirele: oile (înțelepte) la dreapta, caprele (cele nechibzuite) la stânga.

Grav este faptul că celor de la stânga, le va zice Mirele: Plecați de la Mine, că nu vă cunosc!

Ciudat! Am frecventat Biserica, am proorocit, am cântat, am mâncat la masă (spre osândă 1 Corinteni 11…)

În versetele 40 și 41 din capitolul 24, Domnul Isus, subliniază aceeași idee a despărțirii: „unul va fi luat și altul va fi lăsat.” Apartenența formală la o comunitate creștină nu va fi de niciun folos în ziua aceea, pentru că Mirele Își cunoaște oile pe nume și nu numără „membri”.

Și dacă ești înscris în registrul Bisericii doar ca membru, nu vei intra în Sala de nuntire a Mirelui, pentru că El Își va primi numai copiii, sau „oile”.

Domnul Dumnezeu să te binecuvânteze.

Cele mai recente resurse creștine scrise

Sunt multe instituții în lume
1. Sunt multe instituții în lume, Sunt multe făcute de om Dintre-acestea numai două Sunt făcute de Dumnezeu. R: Familia şi Biserica Sunt făcute de Dumnezeu Familia şi Biserica Ai grijă să nu le pierz... Citeste mai mult >>
Ridică-te Viteazule
1. Ești căzut pe a ta cale, Și ești plin de îngrijorare! Chiar când crezi că ești căzut, Dumnezeu e al tău scut. R: Scoală-te, ridică- te, Fii tare viteazule, Dumnezeu este cu tine! Și când ești la î... Citeste mai mult >>
Pas cu pas (Every Step)
1. Cu toată fiinţa eu cânt fericit Îl laud pe Domnul căci m-a mântuit Pe Domnul măririi cu dor Îl aştept Pas cu pas, în Domnul eu mă încred. 2. Eu ştiu că Isus mă conduce mereu Nu vreau să mă las de-... Citeste mai mult >>
De când Isus viața Tu mi-ai schimbat
1. De când Isus viața Tu mi-ai schimbat Harul Tău sfânt viața mi-a inundat Mă octotești și de rău mă ferești Simt căci atât de mult Tu mă iubești. R: Numai la Tine, numai la Tine, bunul meu Salvator,... Citeste mai mult >>
Cine e pe placul lui Hristos
1. Cine e pe placul Lui Hristos Inima îi cântă voios Cine face voia Domnului, Se vede Hristos pe chipul lui. R: /:Căci așa e omul evlavios El nu este deloc mânios E smerit și pocăit Nu se lasă amăgit... Citeste mai mult >>
Tată, intru în a Ta prezență
1. Tată, intru în a Ta prezență Cer și pământ ai creat Cu teamă, vin să mă închin. Slavă, slavă în locuri preaînalte Onoare și glorie Ți-aduc Al meu Domn, căci toate-Ți dau laudă. R: /:Ești 'nălțat,... Citeste mai mult >>
Ori de câte ori, la cină
1. Ori de câte ori, la cină, Îmi ridic privirea-n sus, Simt, înfiorat în suflet, Harul Domnului Isus! Ori de câte ori genunchii Mi se pleacă la pământ Îmi aduc mereu aminte De duiosul Său Cuvânt. R1:... Citeste mai mult >>
Aud iar vocea Ta
1. Aud iar vocea Ta șoptit și freamăt, mă cheamă sus, mă arde-n piept inima mea... Și simt durerea Ta, oftat și geamăt, orice ar fi, mă voi trezi la vocea Ta! Și văd lumini cerești, mă cheam-acasă, fi... Citeste mai mult >>
Dumnezeu cel bun și sfant
1. /: Dumnezeu cel bun şi sfânt, :/ El dā ploaie pe pământ, fraților iubiți. 2. /: Ca să crească grâul mare :/ să aibă lumea de mâncare, fraţilor iubiți. 3. /: El ne ține și pe noi, :/ El vă ține și... Citeste mai mult >>
Dragostea e cea mai mare
1. Dragostea e cel mai mare dintre daruri pe pământ; /: Cu ea viețuiești în lume, și nu vei cădea nicicând. :/ 2. Dragostea, cine o are, i se pare viața vis; /: Îi servește de-aripioare pentru-a merg... Citeste mai mult >>