Să nu plângi ca Maria!

Să nu plângi ca Maria!

Ioan 20:11-13

„Dar Maria ședea afară lângă mormânt și plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt.

Și a văzut doi îngeri în alb șezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap și altul la picioare.

„Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus.”

Cu toții vrem să ajungem în cerul lui Dumnezeu, acolo unde Domnul Isus ne-a promis că ne pregătește un loc să petrecem veșnicia împreună cu El, însă nu se poate să ajungi în Canaanul ceresc, fără să treci prin „pustia” lumii acesteia. De aceea, Domnul Dumnezeu ne sfătuiește și ne încurajează să nu dăm înapoi, oricare vor fi obstacolele pe care le vom întâlni în cale.

El zice prin proorocul Ieremia 46:28: „Nu te teme robul Meu, zice Domnul; căci Eu sunt cu tine. Voi pedepsi toate neamurile printre care te-am împrăștiat, dar pe tine nu te voi nimici; ci te voi pedepsi cu dreptate; nu pot să te las nepedepsit.”

Prieten drag, ai vrea tu să-i ceri lui Dumnezeu cu sinceritate să te ajute să pășești cu curăție de inimă pe pământul acesta „murdar”? Vrei să-i ceri să vorbească sufletului tău, așa cum vorbea odinioară poporului Său tainic și să-ți spună încă o dată: „Nu te teme... ” „Eu, sunt dragostea ta. Eu sunt Dumnezeul tău. Eu sunt totul pentru tine?”

Glasul lui Domnului continuă să ne cheme la acea dragoste care emană din Dumnezeu! El Însuși, ne spune și acum: „Nu te teme, înaintează, privește la cruce”. Dumnezeu nu va permite niciunui necaz să vină asupra noastră, numai dacă are un plan special prin care să aducă o mare binecuvântare, dincolo de suferință. El este un Dumnezeu bun, dar atunci când trebuie nu poate să nu ne pedepsească așa cum un tată își pedepsește copilul, spre binele lui.

David spunea: „Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie... ” Psalmul 23.

Dar nu este suficient să iubim și nu este suficient doar să credem. Trebuie să și trăim așa cum a trăit Cristos ca Fiu al omului, printre oameni.

Dacă nu ne întâlnim cu El pe cale, dacă Isus nu vine în întâmpinarea noastră, nu mai este nici o speranță; există doar jale și plâns, ca și plânsul Mariei în fața mormântului gol: „L-au luat pe Domnul și nu știu unde l-au pus.”

Evanghelistul Ioan, ne prezintă imaginea Mariei plângând; prin imaginea aceasta, ne arată deznădejdea și amarul omului fără Isus.

Copleșită de durere, stă lângă mormântul gol, dar Maria încă nu știe faptul că mormântul gol reprezintă victoria asupra morții; moartea a fost biruită și mormântul a fost golit de ea. Îngerii Domnului stau, unul deoparte și altul de cealaltă, vestind biruința asupra morții: „A înviat; nu este aici!”

Îngerii o întreabă: „De ce plângi?” Iar Maria le răspunde: „L-au luat pe Domnul meu, și nu știu unde L-au pus.” „Spuneți-mi voi, unde este” Mă duc să-L caut, mi-e dor de El!

Pe Maria o interesează locul unde este Domnul ei… pentru că acolo unde este El, vrea să locuiască și ea; acolo unde este Isus, Domnul se simte cu adevărat acasă.

Primii ucenici care au mers după Isus L-au întrebat: „Învățătorule, unde locuiești?” Vrem să venim la Tine!

În fața mormântului gol, Maria întreabă de asemenea: „Unde este Domnul?” „Unde L-ați pus?” Vreau să merg la El, să-L văd, să-I spun că Îl iubesc. Ea și-a arătat iubirea și atunci când I-a turnat mirul de mare preț pe capul Lui…

Prieten drag, să nu plângi ca Maria! Nu-L căuta pe Isus printre cei morți; El este viu!

Maria a alergat la mormânt dis de dimineață să-L mai vadă pe iubitul inimii ei: dar nu L-a găsit; mormântul era gol; nu știa ce să facă, ce să creadă și a plâns cu amar.

De ce stă Maria afară lângă mormântul gol, plângând?

Poate așteaptă, ca Iubitul ei să se întoarcă? Dar Isus nu se mai întoarce niciodată în mormânt! El a murit, S-a adus jertfă de ispășire o singură dată pentru păcatele noastre, dar a înviat și este viu în vecii vecilor.

Nici dorul după El nu ne mai cheamă la mormânt, ci ne cheamă acolo unde S-a dus să ne pregătească loc și nouă: în cer, lângă Tatăl.

Ioan 14 „În casa Tatălui sunt multe locașuri; Eu Mă duc să vă pregătesc un loc ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi.”

Spre locul acela am pornit împreună cu sfinții lui Dumnezeu, dar trebuie să trecem prin „pustie”…

Suflet drag, ai mare grijă să nu te pierzi niciodată de Isus privind în stânga și-n dreapta; sau împiedicându-te în hățișurile și în întunericul lumii, sau poate poticnindu-te de „unul” sau de „altul”.

Rămâi în Lumină, privește mereu spre El, Ținta mântuirii noastre. Nu te abate nici la dreapta nici la stânga…

Altfel Îl vei pierde și vei plânge cu amar în deznădejde, fără să te poată mângâia cineva.

Caută-L pe Isus, Cel înviat din morți, cu toată inima; este la distanță de o rugăciune... este atât de aproape... „O, dacă aș putea ajunge…”, zicea Lot...

Da prietenul meu, dacă vrei, poți să-L ajungi și să locuiești împreună cu El, acasă.

Plânsul tău nu va mai fi un plâns de jale, de deznădejde, sau de moarte, ci va fi un plâns de bucurie veșnică. Dumnezeu să te binecuvânteze!

Acesta este mesajul central al Evangheliei care vrea să ne conducă spre Isus, înviat dintre cei morți: să-L dorim, să-L iubim și să rămânem lângă El, pentru veșnicie.

„Unde este Domul tău? Unde locuiește El?” Într-un mormânt rece și gol, în fața căruia plângi cu jale? Sau Își găsește plăcerea în casa caldă a inimii tale?

Să nu plângi ca Maria! Primește-L pe Domnul în casa inimii tale, curățită, spălată, luminată…