Să Îl cunosc pe El, să cunosc Căile Lui

Categorie: predici scrise

S-a citit din Petru și doresc să continuăm să explorăm această carte. Vom citi din  Petru, capitolul 2, versetul 20-21″. Textul spune: „În adevăr, dacă după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru, Isus Hristos, se încurcă iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dinainte. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântăcare le fusese dată.”

Versetul 20 ne arată că există persoane care au reușit să se elibereze de întinăciunile lumii, iar acest lucru ne aduce aminte de ce ne-a împărtășit Nicu anterior. Acești oameni au scăpat de ispitele lumii prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. Ce minunat ar fi ca toți să-L cunoască pe Domnul Isus. Totuși, cunoașterea Lui nu este așa simplă cum pare. Mulți dintre noi credem că-L cunoaștem, afirmăm că-L cunoaștem. Dacă întrebi pe cineva, chiar și pe un ortodox, dacă îl cunoaște pe Dumnezeu, el va răspunde afirmativ.

Este esențial să explorăm împreună ce înseamnă cu adevărat să-L cunoaștem pe Domnul. Acest lucru este vital, deoarece prin cunoașterea Lui scăpăm de întinăciunile lumii. Vom lua în considerare și versetul 21, pe care îl vom discuta în curând. Aici se face referire la o cale, calea neprihănirii. Persoanele care-L cunosc pe Domnul Isus Hristos au cunoscut această cale a neprihănirii.

Există mulți care nu sunt familiarizați cu această cale. Calea neprihănirii este denumită și calea adevărului, așa cum ni se spune în Petru, capitolul 2, versetul 2. Mai departe, versetul 15 ne vorbește despre cei care au abandonat calea aceasta care este numită „dreaptă„.

Să ne îndreptăm acum către Ioan, să citim din capitolul 8, versetele 54 și 55: „Dacă mă slăvesc eu însumi, slava mea nu este nimic. Tatăl meu mă slăvește, El despre care voi ziceți că este Dumnezeul vostru. Și totuși nu-L cunoașteți.” Acest text ne prezintă cuvintele Domnului Isus adresate oamenilor, așa cum se mai menționează în acest capitol, în jurul versetului 30. Domnul Isus le-a vorbit celor care crezuseră în El, spunându-le: „Și totuși nu-L cunoașteți.” Voi afirmați că El este Dumnezeul vostru, că El este și Tatăl vostru.

Voi spuneți: Noi nu am fost niciodată robi nimănui, pentru că El este Tatăl nostru. Ce minunat ar fi să putem spune: „Eu îl cunosc Tatăl meu.” Și să întrebăm pe altul: „Tu îl cunoști pe Tatăl tău?”Dacă răspunsul este „Da, îl cunosc”, atunci să putem replica: „Nu, tu nu îl cunoști cu adevărat pe Tatăl tău.”

Este necesară o cunoaștere care depășește simpla percepție vizuală. „Da, îl cunosc pe Tatăl meu. Are părul negru, alb, ochi căprui, dar nu aspectul fizic al lui Dumnezeu trebuie să-l cunoaștem. Trebuie să-I cunoaștem inima.”

Domnul Isus a spus clar: „Eu Îl cunosc bine. Și dacă aș zice că nu-l cunosc, aș fi și eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc și păzesc cuvântul Lui. Amin.” El afirmă: „Eu Îl cunosc bine. Și dacăaș zice că nu-l cunosc, aș fi și eu un mincinos” Noi, când citim, ne imaginăm că pentru Domnul Isus era firesc să-l cunoască bine pe Dumnezeu, deoarece a fost în cer și L-a văzut și știe cum arată.

Să citim și în Ioan 17 pentru a aprofunda mai bine ce înseamnă cunoașterea lui Dumnezeu și să reținem că acei oameni din Petru L-au cunoscut cu adevărat. Nu este vorba doar de a te întoarce la Dumnezeu și a face o simplă afirmație, ci de a-L cunoaște pe Domnul Isus și a nu te întoarce înapoi.

Să cercetăm ce înseamnă să-L cunoaștem pe El. În Ioan 17, versetul 3, este scris: „Și viața veșnică este aceasta, să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis tu.” Amin. Prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru, Isus Hristos, Îl cunoaștem și pe Tatăl. Și dacă-i cunoaștem, avem viața veșnică.

Cu mulți ani în urmă, Cristian m-a întrebat despre cunoașterea lui Dumnezeu. Din contextul religios din care provenea, el înțelesese că a cunoaște pe Dumnezeu înseamnă să știi cum îl cheamă, și anume Iehova. Nimeni din acea comunitate nu-L cunoșteau cu adevărat. Așadar, pentru Cristian, a-L cunoaște pe Dumnezeu însemna să-i spui pe numele adevărat ”Iehova”, dar aceasta era doar perspectiva religiei din care făcea parte.

sursa: https://cuvantcurat.ro