Înviere și credință (Ioan 20:19-31)

Categorie: studii biblice, predici scrise

Haideți să privim împreună la câteva îndemnuri care ne sunt prezentate la Evenimentul învierii și arătării Domnului Isus în mijlocul ucenicilor, atât în Duminica învierii, cât și în Duminica Tomii:

1. Învierea lui Isus înlocuiește frica cu pacea credinței
Ioan 20:19. În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”
Frica de păcat, toți s-au lepădat, frica de moarte, frica de iudei, frica de prezent, de viitor, frica de prigoană etc,  toate fricile posibile sau imposibile din viața ucenicilor, sunt date la o parte în Hristos Isus și înlocuite cu pacea credinței.
Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde! (Rom.15:13)
Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luc.22:32)

– Pacea credinței are ca sursă pe Dumnezeu
Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. (Ioan.14:27)
Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, (Gal.5:22)
 

– Pacea credinței duce la unitatea între credincioși
Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, (Efes.2:14)
Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători. (Col.3:15)
 

– Pacea credinței duce la sfințire și glorie

Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. (Filip.4:7)
Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. (Evr.12:14)

2. Învierea lui Isus aduce siguranță, manifestată prin bucuria credinței

Ioan 20: 20. Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul.
Trăim într-o lume a nesiguranței, unde oamenii oricâți bani ar avea sau n-ar avea sunt nefericiți, oricâtă distracție ar avea sau n-ar avea sunt tot nefericiți, orice le-ai da sunt tot nefericiți, asta deoarece Adevărata fericire este dată de prezența Domnului.
Iar a Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin. (Iuda.1:24-25)

3. Învierea lui Isus ne îndeamnă la lucrarea credinței prin puterea Duhului Sfânt
Ioan 20:21. Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” 22. După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!23. Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.”

1 Corinteni 4:1. Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu.2. Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.

Dacă pentru ucenici Domnul a găsit cu cale atunci, imediat după înviere să-i trimită în lucrare, cu atât mai mult pentru noi astăzi, Domnul Cel viu în vecii vecilor ne vrea la lucru.  La Înîlțarea Domnului la Cer, parcă ca un apogeu al revelației după Înviere Domnul le repetă din nou nevoia de lucrare, nevoia de mărturisire a Evangheliei înaintea oamneilor.

Fapte 1:6. Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?” 7. El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. 8. Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

4. Învierea lui Hristos ne îndeamnă la nădejdea credinței
Ioan 20: 24. Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. 25. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” 26. După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!” 27. Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.”
Evrei 11:1. Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.
Evrei 11:6 Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.

Trăim vremuri când toată lumea vrea să creadă doar prin vedere, parcă mai mult ca oricând astăzi aleargă oamenii după miracole, vindecări, de la lumina de la Ierusalim care se coboară miraculos, la anumite arătări ale maicii Domnului, până la vindecări miraculoase și creșterea conturilor în bănci.
Domnul însă, Domnul Cel viu în vecii vecilor, vrea să avem credința biblică, aceea care este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. 
1 Tesaloniceni 5:8. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii.

Romani 8: 18. Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. 19. De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. 20. Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă, 21. că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. 22. Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii. 23. Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru. 24. Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde: pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui? 25. Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.

Iov 19: 25. Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ. 26. Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. 27. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.

5. Învierea lui Hristos ne îndeamnă la acceptarea Domniei lui Hristos în viața noastră prin ascultarea de Cuvântul credinței
Ioan 20:28. Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29. „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.” 30. Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31. Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.
Astfel, credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. (Rom.10:17)
1 Corinteni 4: 6. Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca prin noi înşine să învăţaţi să nu treceţi peste „ce este scris”: şi niciunul din voi să nu se fălească deloc cu unul împotriva celuilalt.
Iacov 1: 21. De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate, şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.22. Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. 23. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă, 24. şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. 25. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.

Învierea Domnului ne îndeamnă și pe noi astăzi, la fel ca pe ucenici odinioară atât în Duminica Învierii, cât și în Duminica arătării la Toma
 

– Să avem pacea credinței în mijlocul tuturor fricilor
– Să avem siguranță manifestată prin bucuria credinței, în mijlocul tuturor problemelor
– Să se vadă în viața noastră lucrarea credinței prin punerea în negoț a talantului primit de la Duhul Sfânt
– Să nu ne pierdem nădejdea credinței noastre până la capătul zilelor noastre
– Să acceptăm Domnia lui Hristos în viața noastră prin ascultarea de Cuvânt

Pace, bucurie, lucrare, nădejde și ascultare!