Credința femeii Canaanite

“Şi iată că o femeie canaanită din acea regiune...” idolatrică, ocultistă, perversă, imorală, fără teamă de Dumnezeu, multe din aceste femei oferindu-și copiii în sacrificiu și dedicându-și viața altor d-zei...

Cu aceste lucruri adevărate, și cu acest trecut în inimă, ea se apropie de Isus...

De multe ori mulți vin în prezența Domnului, cu gânduri astfel de gânduri:

- eu nu sunt vrednic să stau în prezența Lui

- am făcut atâtea rele și păcate în viața mea, sunt de neiertat...

Această femeie însă a știut că prin vecinătatea ei, vine cineva despre care auzise că face minuni și semne; cu siguranță cineva i-a spus: du-te la El, vezi că pe unde trece se întâmplă lucruri mari, du-te acolo... - “a venit strigând: Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David,” - chiar dacă erau sute de oameni acolo, dintre care majoritatea canaaniți...

Cum a fost posibil ca o biată femeie cu acest trecut întunecat în care familia ei (sau chiar ea însăși) au luat parte, să înțeleagă că în acel loc era cineva care cu adevărat era singura ei speranță pt necazul prin care trecea. După practicarea tuturor riturilor religioase și după încercarea zadarnică de a-și soluționa problema...

“fiica mea este posedată și suferă cumplit” - este mai mult decât probabil că a dus-o pe fiica ei, la vraci, medici, rituri și a încercat să caute ceva legat de datinile poporului ei, dar... nimic nu s-a schimbat. Și-a epuizat resursele...

Primul refuz: “Isus nu i-a răspuns nimic” - adevărul acestei tăceri era faptul că această femeie era păgână și nu avea voie să-L abordeze cu acest titlu mesianic: “Fiul lui David”.  Este posibil să fi pus în probă credința femeii. De multe ori când avem o problemă, avem și pretenția de a primi și rezolvare cât de repede posibil.

Al doilea refuz: “Nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel” - nici măcar nu s-a uitat către ea, ci le-a răspuns ucenicilor, lăsând să se înțeleagă că în lucrarea Lui de mântuire nu există loc și pt ea. Însă credința acestei femei întrece orice așteptare. A fugit la Isus, I s-a închinat, fără mijlocire sau ajutor din partea cuiva: Doamne, ajută-mă!

Al treilea refuz: Ultima ei speranță, pare să se spulbere la auzul cuvintelor: “Nu este bine să se ia pâinea copiilor şi să se arunce la căţeluşi!”

Isus a încercat să îi explice că nu este bine să împartă pâinea iudeilor cu câinii (neamurile, sau ne-evreii). Aceste cuvinte par mai mult decât aspre, dar precum un bisturiu în mâna unui doctor, au avut rolul de a vindeca nu de a rănii. În realitate ea era dintre neamuri și aceste cuvinte arată imaginea pe care o aveau păgânii în fața izraeliților. Acea a unor câini care scurmă prin gunoaie, cutreierând străzile în căutarea unor resturi de mâncare.

Isus însă a folosit un termen cu care sunt alintați câinii de casă și anume: cățeluși. Întrebare este: Urma oare femeia canaanită să își recunoască nevrednicia, judecata și adevărul cuvintelor lui Isus, Domnul, pt a putea primi și bineînțeles, a se mulțumii cu cea mai mică parte din mila Domnului?

Răspunsul ei a fost extraordinar: Da, Doamne, dar şi căţeluşii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor! În realitate, ea a spus: “Ai dreptate Doamne! Eu nu sunt decât unul dintre cățeii de sub masă. Nu mă interesează vreun loc special în fruntea mesei, mă mulțumesc și dacă mă vei lăsa să culeg firimiturile care cad pe jos.

Răspunsul Domnului vine: “Mare este credinţa ta! Să ţi se facă după cum doreşti! Şi fiica ei a fost vindecată chiar în ceasul acela. Te rog pt o clipă să te gândești la această femeie, la auzul acestor cuvinte... Nu a cerut pâine, aur, belșug sau prosperitate ci: milă!

Isus nu a răsplătit-o pentru că această femeie avea o nevoie, dificultate sau încercare (așa cum cred unii) ci văzându-i credința ei care curgea dintr-o inimă sinceră și nu prefăcută și totodată ascultându-i cuvintele, Isus îi spune: Pentru răspunsul acesta, du-te; demonul a ieșit din fetița ta! - Marcu 7:29, 30

Concluzie practică

Perseverează, insistă, și crede că mila și bunătatea Lui este mai mare decât poți înțelege. Acum, în fața Lui, nu are importanță cât de mult ai greșit, ai păcătuit sau ai făcut ce este rău... tu sau familia ta. El te iubește, te poate ierta și salva de la moarte! El a venit să aducă viață și viață din belșug, mântuire, înviere, lumină și speranță.

Să crezi că Domnul nu face minuni atunci când vede durere, nevoi sau necesități..., lumea moare de foame, subnutriție, războaie, boli, patimi și obiceiuri rele. Puține sunt lucrările divine în astfel de situații. Dar când Dumnezeu vede în tine credință în Cristos, umilință și supunere în fața Cuvântului Său și dragoste pentru lucrarea Sa - așteaptă-ți minunea!

Această femeie a decis în inima ei pentru Isus, chiar dacă familia, tradiția, neamurile și prietenii probabil că nu au fost de acord cu decizia ei. Decide și tu, azi!

Ea nu a încercat să se îndreptățească singură (cum stă în obiceiurile oamenilor) și mulțumirea a devenit pt ea și fiica ei soluția unei vieți noi. Dacă nu este pâine și-a zis ea, măcar o fărâmitură și îmi este de ajuns

Isus nu este o religie, ci El este Adevărul, El este Mântuirea și Speranța păcătoșilor. Această minunată Mântuire, vine doar de la Domnul și aparține doar lui Dumnezeu! Nu oamenilor, nici religiilor lumii. Nu te înșela singur și nu înșela nici pe alții! Dumnezeu este Atotputernic și are milă de cine vrea, nu de cine zicem noi. Poate oare Domnul Isus, să spună azi despre tine: Mare este credinţa ta!

Nu uita:

Nu este foarte important dacă nu cunoști în amănunt toată cristologia, soteriologia, infailibilitatea, transcendența sau tot ce învață Biblia, dar în mod sigur că și tu (precum această femeie) ai auzit de vorbindu-se despre Isus.

Tu crezi că El mântuiește sufletele, dar ai venit la El să îți dea mântuirea?

Tu ști că El poate da eliberare de păcat, dar ai venit la El cu păcatele tale?

Tu simți, adânc în tine, că El este ultima ta speranță, de ce nu vi azi la El?

Atunci când nimeni nu te iartă, El te poate ierta. Când toți te părăsesc, El va rămâne fidel Cuvântului Său: “cu nici un chip nu am să te părăsesc”. Când crezi că nimeni nu te iubește El spune: Te iubesc cu o iubire veșnică; de aceea Îmi păstrez îndurarea față de tine!

Dacă Dumnezeu este pentru (sau cu) noi, cine va fi împotriva noastră?! El, Care nu Și-a cruțat propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da, împreună cu El, toate lucrurile?! - Romani 8:31, 32

„Fie ca bunul Domn și Mântuitor să își arate îndurarea față de toți oamenii și să pună în fiecare dintre noi o inimă curată, iubitoare și plină de credință, în Cel Care poate să schimbe viața noastră și destinul nostru! A Lui să fie slava, gloria și adorarea!”