Om după inima lui Dumnezeu(1)

Sursa:

www.resursecrestine.ro

• Autor: George Cornici

13. Samuel a zis lui Saul: "Ai lucrat ca un nebun şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel;

14. dar acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul Şi-a ales un om după inima Lui şi Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ţi poruncise Domnul." (1 Samuel 13)

Desigur, fiecăruia dintre noi i-ar place să fie numit ”om după inima lui Dumnezeu” așa cum a fost numit David. Și nu de oricine ci chiar de El, Stâpânul Universului. Mie mi-ar place lucrul acesta, cititorului i-ar place lucrul acesta, de ce să nu o recunoaștem?

I. FAPT INTERESANT

Nici unul din personajele biblice nu a fost numit în felul acesta. Ne-am fi așteptat ca Iov să fie numit așa. Iov a fost un om neprihănit; bine-nțeles că a fost iubit de Dumnezeu. Ne-am fi așteptat ca un altul, fără atâtea scăpări și păcate, să fi fost numit om după inima Lui. Dar iată că DAVID a fost numit om după inima Lui. Asta înseamnă că Dumnezeu are criteriile Lui care nu întotdeauna coincid cu ale oamenilor.

II. ÎNȚELESUL ACESTEI EXPRESII

A fi om după inima lui Dumnezeu înseamnă a fi pe placul Lui, a trăi conform voii lui care e bună și desăvârșită. Desigur când a păcătuit prin adulter David nu a fost pe placul Domnului. Dar Dumnezeu s-a uitat la viața lui David, la slujba lui pe ansamblul ei; nu doar la fragmente din viață ci la întreagă trăirea lui. A privit la remușcările lui în urma păcatului, la pocăința lui sinceră, nefățarnică. Unii se pocăiesc, își cer iertare de mai multe ori, dar o fac doar de pe buze. Pocăința lor e nesinceră, e învăluită doar într-o formă de evlavie. Cunoscându-i dedicarea lui și slăbiciunile și pocăința lui, Dumnezeu a putut afirma despre David: ”om după inima lui Dumnezeu”

III. SĂ PRIVIM LA MOTIVE: DE CE A FOST NUMIT DAVID ”OM DUPĂ INIMA LUI DUMNEZEU”? Sau cum poate deveni un credincios om după inima Lui?

1. Umilința lui. Fără umilință nu e posibil să fim pe placul Stăpânului. Umilința este recunoașterea faptului că tot ce posedăm vine de Sus de la Tatăl ceresc, că sursa binecuvântărilor este Dumnezeu. Umilință înseamnă să recunoaștem că depindem de Dumnezeu în orice secundă din viața noastră pământeană. David l-a înfruntat pe Goliat nu cu puterea lui ci cu puterea de la Dumnezeu căci a recunoscut sursa tăriei fizice și spirituale. Vrem exemple de umilință? Iată unul la 1 Cor. 2:1-5

1. Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.

2. Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit.

3. Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.

4. Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere,

5. pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

2. O inimă neîmpărțită. Inima neîmpărtțită este în totalitate a lui Dumnezeu; nu jumătate, nu trei sferturi, nu 99 la sută, ci 100 la sută. Există expresia ”cu un picior în biserică, cu unul în lume” Ce înseamnă lucrul acesta? Asta este egal cu un creștinism de paradă, de teatru. Dedicarea lui David a fost totală. El aparținea lui Dumnezeu și numai lui. O, ce nevoie e azi în slujire de slujitori așa cum cere Dumnezeu la 2 Cronici 16:9,

”Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui.”

3. Integritatea. Nu prea e populară integritatea în zilele noastre. E populară buna impresie, să faci o bună impresie, să fii recunoscut de marea masă de ascultători. Fiți siguri că David a vrut în toate să fie pe placul lui Dumnezeu, nu pe placul oamenilor. Integritatea merge mână în mână cu pocăința, cu sinceritatea. Dar compromisul este opus integrității.

Nu am fost niciodată un simpatizator al Oprei Winfry. Dar mi-a plăcut una din afirmațiile ei: ” Adevărata integritate înseamnă a face ceea ce e corect, chiar ştiind că nimeni nu va afla niciodată ce ai făcut.”

(Va urma)