Laptele și nevoia de hrană tare pentru o viață trăită în adevărata neprihănire(Evrei 5:11-14)

Categorie: studii biblice, predici scrise

Evrei 5:11. Asupra celor de mai sus avem multe de zis şi lucruri grele de tâlcuit, fiindcă v-aţi făcut greoi la pricepere. 12. În adevăr, voi, care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. 13. Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. 14. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.

 

INTRODUCERE

Contextul versetelor de astăzi ne vorbește despre superioritatea Domnului Isus ca Mare Preot, după rânduiala lui Melhisedec, comparată cu preoția după rânduiala lui Aaron, iar înțelegerii acestui fapt îi este dată o importanță deosebită, o necesitate a maturității spirituale, având ca rezultat o trăire în neprihănirea cerută de Dumnezeu.

 

PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA LECȚIEI

1. Hristos Domnul ca Mare Preot un subiect important, greoi de tâlcuit pentru credincioși care pricep greu
Evrei 5:11. Asupra celor de mai sus avem multe de zis şi lucruri grele de tâlcuit, fiindcă v-aţi făcut greoi la pricepere.
 

a) Înțelegerea superiorității Domnului Isus ca Mare Preot după o nouă rânduială, față de preoția după rânduiala lui Aaron, ne face parte de mântuire
Evrei 5:7. El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, 8. măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. 9. Şi, după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut, pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice, 10. căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot „după rânduiala lui Melhisedec.”
 

b) Înțelegerea superiorității Domnului Isus ca Mare Preot după o nouă rânduială, față de preoția după rânduiala lui Aaron, ne dă intrare în Locul Preasfânt din Cer printr-un nou legământ
Evrei 9: 8. Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că drumul în Locul Preasfânt, nu era încă deschis câtă vreme stătea în picioare Cortul dintâi. 9. Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri şi jertfe care nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârşirea cerută de cugetul lui. 10. Ele sunt doar nişte porunci pământeşti date, ca toate cele privitoare la mâncări, băuturi şi felurite spălături, până la o vreme de îndreptare. 11. Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, 12. şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. 13. Căci, dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţarea trupului, 14. cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu! 15. Şi tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită.
 

c) Înțelegerea superiorității Domnului Isus ca Mare Preot după o nouă rânduială, față de preoția după rânduiala lui Aaron, ne face parte de o nădejde vie și veșnică
Evrei 6:17. De aceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărârii Lui, a venit cu un jurământ; 18. pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba şi în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte, 19. pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, 20. unde Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut „Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”.


 

2. Imaturitatea spirituală devine o piedică în lucrare și un pericol pe calea de credință
Evrei 5:12. În adevăr, voi, care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.
1 Corinteni 3:1. Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos. 2. V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi, 3. pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni? 4. Când unul zice: „Eu sunt al lui Pavel!”, şi altul: „Eu sunt al lui Apolo”: nu sunteţi voi oameni de lume? 5. Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul. 6. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: 7. aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. 8. Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt totuna; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui. 9. Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

 

3. Imaturitatea spirituală neglijează trăirea în neprihănire și generează o lipsă de discernământ spiritual
Evrei 5:13. Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. 14. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.Evrei 6: 4. Căci cei ce au fost luminaţi odată – şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt, 5. şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor – 6. şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit. 7. Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare de la Dumnezeu. 8. Dar, dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc. 9. Măcar că vorbim astfel, preaiubiţilor, totuşi de la voi aşteptăm lucruri mai bune şi care însoţesc mântuirea.
Evrei 10:26. Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, 27. ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi. 28. Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. 29. Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului? 30. Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.” 31. Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

 

APLICAREA LECȚIEI
Înțelegerea faptului că noi oamenii putem avea Mântuirea doar în Hristos Domnul, rămânând în El și trăind în conformitate cu voia Lui este vitală pentru viața de credință și generează o trăirea în sfințenie, în plinătatea Duhului Sfânt, o maturizare în credință, fiind martori ai Domnului prin propovăduire și prin roada Duhului pe care o văd oamenii în viața noastră

 

ÎNTREBĂRI:

Cât de important este să înțelegem corect adevărurile Scripturii și rolul Domnului Isus în mântuirea omului?
Ce importanță are maturitatea spirituală și hrana tare din Cuvânt în viața credinciosului?
Cum putem discerne binele de rău și cât de important este discernîmântul spiritual în viața de credință?
 

Simion Ioanăș