Să nu obosim în facerea binelui

Să faci bine este o poruncă a Domnului, dar să nu cazi de oboseală este o aplicare a Cuvântului lui Dumnezeu. Din păcate, sunt mulți care o dată făcând un bine, cad repede de oboseală. Motivele oboselii sau a renunțării pot fi numeroase și variate. Eşecurile, dezamăgirile şi deziluziile obosesc, deprimă (dacă privim la ele). La fel o fac şi aşteptările neîmplinite sau pretenţiile irealiste de la Dumnezeu, sau de la semenii noştri, îndeosebi cei creştini.

Ne mai pot opri și obosi în facerea binelui lepădarea de credință sau căderile celor de la care nu ne aşteptam să cadă şi care nu dădeau semne de slăbiciune. Durerea de a vedea rudele sau prietenii noștri care nu doresc să se împace cu Domnul Isus, toate acestea, precum şi multe altele, pot să ne obosească şi să ne descurajeze. Însă Biblie ne îndeamnă ca facerea de bine să fie un mod de viață. Îndemnul din titlul de mai sus este însoţit de o mare promisiune. Există tentaţia de a ceda, de a renunţa, atunci când devii obosit.

Nu cred că există vreun creştin, fie conducător sau nu, care să nu se fi confruntat la un moment dat cu această „opţiune”. Este bine să ne amintim de această promisiune când înfruntăm această ispită. Atunci când apare ispita de a ceda să privim la încurajarea găsită în această promisiune făcută de Cuvântul lui Dumnezeu și anume că vom „vom secera” pentru cei implicaţi în mod activ în facerea de bine. Aceştia trebuie să-şi amintească că, deşi pot cunoaşte o mare oboseală uneori şi înfruntă tentaţia renunţării, Dumnezeu făgăduieşte o recoltă la timpul potrivit. Aceasta va veni negreşit.

Nu este mai frumos și încurajator să strângi recolta după ce știi că nu ai dat înapoi, nu ai cedat, ci ai făcut tot ce ține de tine pentru ca să nu cazi de oboseală. Niciodată nu este cazul să abandonăm prematur, pentru că atunci când ești cel mai aproape să culegi recolta, ești ispitit să renunți. Trist este că unii oameni înainte de a reuși abandonează lupta. Îi mulțumesc mult lui Dumnezeu pentru exemplele din viața mea de lideri care nu au obosit în facerea binelui, chiar dacă a trebuit să treacă prin multe încercări și dezamăgiri. Exemplele lor sunt o inspirație zilnică pentru mine. Chiar dacă este totuşi omeneşte să obosim în facerea binelui, Dumnezeu, evident, o ştie.

Este de aşteptat să se întâmple aşa, dar nu înseamnă că este şi bine. Dumnezeu nu doreşte ca noi să fim descurajaţi de toate aceste lucruri şi doreşte să nu abandonăm, ci să perseverăm în facerea binelui, odată pentru că răsplata noastră este pusă deoparte şi în al doilea rând pentru că credincioşia în ducerea la bun sfârşit a slujbei încredinţate va aduce roade, în cele din urmă. Stăruiţi şi insistaţi în facerea binelui, căci la vremea potrivită veţi culege roada.

Biblia ne spune că osteneala noastră nu va fi zadarnică, de aceea să nu cedăm în facerea binelui, pe când oferta celor mai mulți din jurul nostru diferă de ceea ce Dumnezeu cere de la noi. Poate te întrebi cum să fim încurajați în facerea binelui, trâind într-un mediu descurajator? Fac bine, dar în schimb primesc vorbe neplăcute și acuzații neîntemeiate? Vreau să va încurajez să ne păstrăm dorinţa de a face binele cât suntem în această viaţă și să umblăm prin credinţă.

Să privim la ţinta chemării noastre cereşti, încurajându-ne unii pe alții. Nu te uita la cei care te descurajează. Dacă nu-și vin în fire, aceștia vor avea un sfârșit rușinos. Să ne ațintim privirea la Domnul Isus, care a făcut bine până la ultima Lui suflare pe acest pământ și ne face bine în continuare, privindu-ne din cer. El nu obosește niciodată în facerea binelui și la aceasta suntem chemați și noi. De aceea şi noi, să ne epuizăm pe de-a întregul în facerea binelui. Nu este mai mare fericire decât să trăiești pentru oamenii din jurul tău și să-ți pui viaţa în slujba semenilor tăi. Doar aşa vom imita personal jertfa şi pilda lui Isus, dar s-o facem cu mijloacele Lui şi în puterea Lui.

Să nu obosim în facerea binelui!