Rugăciunea ne-a fost dată, ca un mijloc, pentru a comunica cu Dumnezeul măreț

Rugăciunea ne-a fost dată, ca o ușă deschisă, ca un mijloc, pentru a comunica cu Dumnezeul măreț și Care nu poate fi cuprins cu inima noastră limitată. „Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l-a pătruns.” (Iov 36:26) Dumnezeu este atât de nemaipomenit, și este mai presus de înțelegerea noastră. Suveranitatea, măreția, și dreptatea Lui ne fac să ne cutremurăm cu un respect deosebit față de El în inimile noastre. Așa vorbește Sfânta Scriptură: „Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge.” (Iov 37:23)

Dar realitatea amară este așa, că unii dintre noi folosesc rugăciunea, precum folosesc banca sau restaurantele fast-food. Ei decid, și Îi arată Lui Dumnezeu, Care are un nume Sfânt, ce să le dea din „asortimentul” pe care îl au. Ei se atârnă față de El, ca la un „chelner, care la comandă aranjează masa vieții lor.”

Dar noi suntem chemați, cu o smerenie profundă, cu un respect deosebit în inimă, să recunoaștem suveranitatea Lui, să ne încredem în planurile Lui, și să credem în făgăduințele Lui, care ne dau un viitor și o nădejde. Să ținem minte, că dragostea Lui Dumnezeu, care n-are margini, se întinde peste toate domeniile vieții noastre. „Nu-Şi întoarce ochii de la cei fără prihană... ” (Iov 36:7) De la cei neprihăniți Dumnezeu nu-Și întoarce privirea. El, din cauza că ne poartă de grijă, deseori ne trimite ajutorul Său și răspunsurile Sale, dar noi nu le primim, doar din cauza că ele nu arată așa cum ne-am imaginat. De fiecare dată, când conștient ignorăm răspunsurile Lui Dumnezeu (acelea, care nu ne plac), noi de parcă Îi spunem: „Eu nu am încredere în planurile Tale.” Doresc să zic, că Dumnezeu, chiar și suferințele le folosește, pentru ca să ne deschidă urechea noastră, pentru să ascultăm învățătura Lui. „Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui şi prin suferinţă îl înştiinţează.” (Iov 36:15).

Să luăm hotărârea să nu cerem permanent de la Dumnezeu „doar ceea ce ne dorim,” și să nu respingem ceea ce El ne dă, chiar dacă bunurile Lui, sunt „ambalate în ambalaje neconfortabile.” Să te izbăvească Dumnezeu din strâmptorare, și să te scoată la loc larg, acolo unde nu vei fi apăsat(ă)!

Oare nu te atârni față de Dumnezeu, ca față de cineva „Care este obligat să-ți împlinească toate dorințele tale”?

“De aceea, oamenii trebuie să aibă un respect deosebit față de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.” (Iov 37:24)

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca