Prin cuvintele noastre, întotdeauna arătăm celor din jur, cine suntem

“Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.” (Matei 12:34,35)

Domnul, în aceste versete, cu mânie îi numește pe farisei ca pe șerpi, care nu sunt în stare să vorbească lucruri bune, deoarece inimile lor sunt pline de răutate. Căci ceea ce este în inima omului, aceea este pe limba lui. Gura vorbește ceea, cu ce este umplută inima. Pentru a afla cum este omul în interior, trebuie să-i ascultăm vorbele lui.

Dacă cineva bârfește, spune glume proaste, umilește pe alți oameni, își ridică tonul, și strigă la membrii familiei, atunci trebuie să înțeleagă: “Dacă vorbește în așa fel, atunci o comoară rea se păstrează în inima lui!” Șerpii au un sac micuț cu venin în gura lor, și dacă “veninul mortal” iese din cineva, atunci aceasta are loc, din cauza că sacul mic nu a fost curățit!

Un credincios și-a adus aminte, că de fiecare dată, când vorbea ceva rău, când era mic, mama lui, îi spăla gura cu săpun. Dar când a crescut mai mare, acest om a înțeles: “Nu gura trebuia să fie curățită, ci inima!” Într-adevăr este așa, căci cuvintele rele, neglijente, pot să iasă doar dintr-o inimă necurată.

Și pentru aceste cuvinte vor răspunde înaintea Lui Dumnezeu, în ziua judecății.

De sigur, poți să încerci să alegi foarte atent cuvintele, mai înainte să le vorbești. Iar dacă vom trece pe alături de problema inimii, atunci cuvintele alese cu atenție, nu sunt altceva, decât fățărnicie. Mulți oameni sunt în societate un exemplu de persoane pline de farmec, atente și foarte grijulii, ei aleg foarte atent cuvintele, când știu, că pe ei îi urmăresc ceilalți. Dar acasă sunt un exemplu groaznic de iritare, sunt agresivi, permanent critică, și veșnic sunt nemulțumiți, deoarece acasă nimeni nu-i vede și nu-i aude. Este foarte bine de ținut minte, că anume atunci, când nu ne controlăm pe noi, cuvintele noastre, ne arată cine suntem în realitate, și ce caracter avem.

De aceea, foarte bine cercetează aceste cuvinte, pentru ca să înțelegi, în ce stare se află inima ta. Și ține minte, că Dumnezeu te va judeca nu pentru cuvintele, pe care le alegi cu mare atenție, și pe care le cântărești foarte bine, ci pentru cuvintele pe care le-ai spus, atunci când te-ai relaxat, atunci când iese la iveală din inima ta, ceea ce într-adevăr locuiește acolo.

Dacă inima noastră nu se va înnoi, atunci viața noastră niciodată nu se va schimba. Dacă inima noastră va fi sfințită, atunci aceasta se va manifesta și prin cuvintele noastre. De aceea, să ne rugăm împreună cu cântărețul de psalmi: “Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele şi păzeşte uşa buzelor mele!” (Psalmii 141:3) “Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!” (Psalmii 51:10) “Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat; spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada!” (Psalmii 51:7) Să-I zicem Domnului: “Știu: dacă izvorul este curat, atunci pârâul, care curge din el, de asemenea va fi curat. Da, Doamne, reînnoiește-mi starea dinăuntru, pentru ca în viitor, să fiu în stare să mă împotrivesc păcatului.” Te rog în numele Lui Iisus Hristos, Domnul și Salvatorul meu, Care m-a răscumpărat cu sângele Lui cel prețios. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă

“Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat; spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada!” (Psalmii 51:7)