Articolul de mai jos,aduce in evidenta din nou ,o confirmare pentru cunostiintele primite cu privire la sarbatori. Am cautat la fel ca si “craciunul”(si tot in anul 1985,)sa am un raspuns cu privire la “Pastele”care la fel de mult se sarbatoreste in crestinism.
Doream sa stiu daca primii crestini au sarbatorit sau nu pastele evreiesc,sau cum a ajuns aceasta sarbatoare in crestinism .Din tot ce am aflat,din istoria crestinismului,apoi din Biblie,din traditiile ortodoxe(in care am fost pana in 1980 august)am inteles ca sarbatoarea are un amestec din iudaism,crestinism si paganism.Si ca primii crestini nu au sarbatorit aceasta sarbatoare,ea a aparut prin sec.al doile-a .In Epistolele lui Ap.Pavel nu gasim nici un indemn ca sa sa se tina vre-o sarbatoare,din contra opreste tinerea unor zile de sarbatoare.
Crestinii au “imprumutat”tot felul de obiceiuri care nu au venit din voia Domnului,ci din ideile omului cel vechi. Cu timpul numele Domnului a fost cinstit cu asfel de obiceiuri,invataturi omenesti…..din ce in ce mai mult pana si in adunarile evanghelicale s-a extins aceasta idolatrie.Nu am timpul necesar sa expun aici in articol,toate versetele din Scriptura,sau anumite date istorice prin care am ajuns la acest rezultat ,precum ca din rastignirea si invierea Domnlui s-a facut o mare idolatrie.
Articolul adaugat la aceste rinduri da o parte din cunostintele mele,in mod sigur si acest frate ar fii avut mult mai multe de scris decat a scris deja,pentru ca si el ca si mine sau altii crestini doritori sa cunoasca adevarul,au cercetat istoria crestinismului…biblia.
Curand voi posta un articol in limba germana,care este foarte bine documentat in ce priveste Pastele cu traditiile lui.Multe date istorice,sunt luate din cartea lui Alexander Hislop.
Afara de acest document in germana,va recomand cartea de mai jos Mitologia si Biblia,care este foarte plina de documentatii istorice cu privire la obiceiuri paganesti.Eu am citit-o cu mult interes.
Harul si pacea Domnului sa fie cu cititorii acestui articol.
Cu stima M.M
http://www.scribd.com/Theophilos_Romania/d/36289401-Mitologia-si-Biblia
————————————————————————————–
Postul Mare sau Postul Pastelui In „Encyclopedia Americana,” volumul 9, pag. 506 noi citim:
„Pastele este o convergenta a trei traditii, (1) Pagana; (2) Ebraica; (3) Crestina.” In „Humbolt`s Mexican Researches” volumul 1, pag. 404, noi vedem cum paganii mexicani tineau un „post”. „Trei zile dupa echinoctiul de primavara incepea un post solemn de 40 de zile in onoarea soarelui.” Mai sunt o multime de alte citate care ar fi putut fi date aici; oricum eu cred ca cele de mai sus dovedesc ca cele 40 de zile ale postului de primavara nu sunt crestine, ci pagane. Biblia nu ne spune nimic despre asa un post in Noul Testament. Oricum ne este spus in Ezechiel 8:13, 14: „Si mi-a zis: ,Vei mai vedea si alte uraciuni mari, pe care le savarsesc ei!’ Si m-a dus la intrarea portii Casei Domnului dinspre miazanoapte. Si iata ca acolo stateau niste femei, care plangeau pe Tamuz.” Acestea, dragi prieteni, sunt cele 40 de zile de plangere, post si intristare pentru moartea lui Tamuz, „zeul soare”. Atunci a fost cu adevarat o abominatie inaintea Domnului; presupui ca acum este mai bine? Vinerea Mare Vinerea este acceptata astazi fara probleme, de cei mai multi din poporul Domnului, ca zi a crucificarii.
Unul care se opune acestei idei este considerat de acestia ca fiind profanator si cauzator de probleme. Haideti sa luam in considerare cateva fapte. Orice cercetator studios, fara prejudecati cu privire la traditie sau la imaginatia oamenilor, nu va avea nici o dificultate in a intelege ca Domnul nostru Isus Cristos nu a murit vineri. Dovada acestui fapt este in versetele urmatoare: „Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului” (Matei 12:40). ,,Atunci a inceput sa-i invete ca Fiul omului trebuie sa patimeasca mult, sa fie tagaduit de batrani, de preotii cei mai de seama si de carturari, sa fie omorat, si dupa trei zile sa invieze” (Marcu 8:31). ,,Doamne, ne-am adus aminte ca inselatorul acela, pe cand era inca in viata, a zis: ,Dupa trei zile voi invia” (Matei 27:63). ,,Ca a fost ingropat si a inviat a treia zi, dupa Scripturi” (1 Corinteni 15:4). In Ioan 11:9 citim: „Isus a raspuns: Nu sunt douasprezece ceasuri in zi?” Aici Domnul nostru invata ca 12 ore fac o zi. Deci, dupa socoteala Sa o zi si o noapte sunt exact 24 de ore. Dupa timpul evreiesc, noaptea preceda ziua (Genesa 1:5).
Calcularea timpului in vremea lui Cristos era aceasta: noaptea incepea la ora 6:00 seara, si se incheia la ora 6:00 dimineata cand incepea ziua. Acum, din citatele Scripturii noi concluzionam urmatoarele: dupa moartea Sa, si inainte de inviere, Cristos s-a aflat in mormant trei zile si trei nopti, adica 72 de ore – nu mai putin. In fiecare din cele patru relatari ale Evangheliilor noi citim despre Maria Magdalena si celelalte femei venind la mormant pentru a unge trupul lui Isus. Daca luam in considerare toate aceste realitati, un fapt ramane valabil. Si anume, cand ele au venit la mormant, Isus nu mai era acolo. In Matei 28 avem relatarea despre ingerul care a rostogolit piatra, dar asta nu a fost pentru a-L elibera pe Domnul Gloriei. A fost numai pentru a arata lumii ca El nu mai era acolo. Cu ceva timp inainte femeile fusesera martore ale desigilarii mormantului, Salvatorul nostru a iesit afara din moarte. Ingerul a spus: „a inviat, nu este aici!” Noi stim ca aceasta miscare grabita a fost facuta de cei ce L-au pus pe Cristos in mormantul lui Iosif, pentru a-L avea ingropat inainte de inceperea Sabatului evreiesc care incepea la 6:00 seara. Citim in Ioan 19:31: „si ziua aceea de Sabat era o zi mare.” Acum, acest Sabat era Sabatul Pastelui si nu era deloc sambata (a saptea zi a saptamanii), ci mai degraba joi. La Sabatul obisnuit din ziua a saptea nu ni se fac referiri ca fiind „o zi mare”. Cateodata sarbatorile speciale erau numite printre Iudei Sabate sau „zile mari”, chiar daca nu cadeau in ziua a saptea a saptamanii. Invatam de asemenea din Ioan 19:31 ca Domnul Isus a fost ingropat de ucenicii indurerati in seara dinaintea unei zile mari de Sabat. Acum, Cristos nu ar fi putut fi ingropat vineri seara si sa invieze duminica dimineata, pentru ca nu sunt „trei zile si trei nopti,” ci o zi si doua nopti. Eu cred ca Salvatorul nostru cunostea mai mult despre invierea Sa decat un om firesc, si cand El a spus „trei zile si trei nopti” stia foarte bine ce spune. Potrivit relatarilor Scripturii, crucificarea a avut loc miercuri. Trupul Sau a fost mutat, infasurat si ingropat inainte de ora 6:00 in acea zi. Cele „trei zile si trei nopti” (72 ore) au expirat la ora 6:00 sambata seara; fiind prima zi a saptamanii, dupa cum seara era inceputul unei noi zile. De aceea, invierea a avut loc la ceva timp dupa ora 6:00, la asfintit in sabatul zilei a saptea, iar Scriptura dovedeste in concluzie ca El nu a fost crucificat vineri si nici invierea nu a avut loc cand s-a ridicat soarele in prima zi a saptamanii.
Pastele
Acum haideti sa analizam urmatoarele: „inaltimi cu stalpi inchinati idolilor si Astartee pe orice deal inalt”. O data pe an, in fiecare primavara, noi asistam la inchinarea la soare, la Tamuz, in cea mai pura forma a sa, sub denumirea de inviere a lui Cristos; numele acestei „zile sfinte” este Pasti.4 Acum, „Easter” nu este un nume crestin ci mai degraba este derivat din numele „Astarteea”, care este zeita primaverii; numita „imparateasa cerului” in Ieremia 7:18 si 44:17 – 25. … Crucea: Asa cum o cunoastem, crucea nu a fost niciodata un simbol al crestinilor. Acest „T” gigant reprezinta numele zeului pagan Tamuz, fiul Astarteei, zeita primaverii. Potrivit cu mitologia religiei lui Nimrod, Tamuz a fost conceput in timpul echinoctiului de primavara, si nascut cam pe la 25 decembrie. El a intalnit moartea prematur si a acces sa locuiasca in soare. De aceea au catolicii trei cruci pe Golgota. Soarele a primit inchinarea ca fiind dumnezeul Tamuz. Ei ofereau sacrificii umane pe cruce, simbolul lui Tamuz. Asa ca astazi oamenii inca se inchina la acesti idoli pagani pe „fiecare inaltime”. Mai tarziu intentionez sa demonstrez ca rasaritul soarelui nu are nimic de-a face cu invierea lui Cristos.
Ce este Pastele? Ce reprezinta toate obiceiurile legate de el? Pastele este ziua cand postul de 40 de zile si Vinerea Mare ating punctul lor culminant, marele apogeu. Un timp cand in special femeile vor trebui sa imbrace cele mai rafinate vesminte; un timp cand mii de oameni care nu au nici un fel de interes pentru o biserica evanghelica sau in Evanghelia Fiului lui Dumnezeu trebuie sa se duca sa se inchine inaintea „idolilor” „pe orice deal inalt”, apoi ei trebuie sa-si scoata copiii afara pentru a vana „oua de Pasti”, si pentru a le spune ca au fost facute de „Iepurasul de Pasti”. Daca toate aceste practici ar fi de la Dumnezeu, cu certitudine nu ar pretinde respectul si inchinarea lumii neevlavioase, asa cum le fac.
Mi-ar placea ca la acest punct sa analizez obiceiurile si practicile legate de inchinarea lor la „Pasti” si sa dovedesc atat prin istorie cat si prin Cuvantul lui Dumnezeu ca toate vin din inchinarea la Astarteea, zeita primaverii si la fiul sau Tamuz; acestea, incepand cu religia straveche a lui Nimrod, care s-a razvratit impotriva inchinarii adevarate la Dumnezeu si a devenit fondatorul stravechii idolatrii cunoscuta in Biblie ca inchinare la Baal. „Israel s-a alipit de Baal-Peor, si Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel” (Numeri 25:3). „Nu vezi ce fac ei in cetatile lui Iuda si pe ulitele Ierusalimului? Copiii strang lemne, parintii aprind focul, si femeile framanta plamadeala, ca sa pregateasca turte imparatesei cerului, si sa toarne jertfe de bautura altor dumnezei, ca sa Ma manie” (Ieremia 7:17, 18). Aici avem o referire a Scripturii la faimoasa „pasca”, asa de populara la „Pasti”. De ce este facuta cu o cruce pe ea? Aceasta cruce este facuta pentru Tamuz, „fiul imparatesei cerului”. Literele „T” si alte forme ale crucii la fel ca si „X” sunt pentru Tamuz. Potrivit cu vechea inchinare a Babilonului la mama si prunc, Tamuz, fiul Astarteei, s-a incarnat in soare si conduce de pe tronul sau de acolo; astfel, cand oamenii se duc „pe orice deal inalt” si se inchina, nu se inchina oare la Tamuz? Ei trebuie sa fie pe un deal inalt si sa priveasca rasaritul de soare ca adevarat simbol al lui Tamuz (zeul soare), prin cruce, care este initiala acestei zeitati pagane. Ezechiel 8:16 spune: „Si m-a dus in curtea dinlauntru a Casei Domnului. Si iata ca la usa Templului Domnului, intre pridvor si altar, erau aproape douazeci si cinci de oameni, cu dosul intors spre Templul Domnului si cu fata spre rasarit; si se inchinau inaintea soarelui spre rasarit.” Iepurii si ouale sunt folosite de secole pentru inchinarea la „imparateasa cerului”.
Mi-ar placea sa citez din Higinus, pazitorul bibliotecii Palatine din Roma, in zilele lui Augustus. El a spus: „Un ou de dimensiuni nemaipomenite a cazut din ceruri in raul Eufrat. Pestii l-au rostogolit pe mal. Porumbeii s-au asezat deasupra si l-au clocit; din el a iesit Venus care ulterior a fost numita de sirieni zeita Astarteea.” Stravechii druizi din Insulele Britanice foloseau oua in inchinarea lor pagana. In timpul Tainelor lui Bachus, in Atena antica, o parte din ceremonia lor pagana era sa consacre un ou! In paganismul hindus, oua de culoare aurie erau folosite in sarbatorile lor. Inchinarea sintoista japoneza foloseste oua sacre de nuanta aramie. In China ei folosesc oua pictate in festivalurile lor idolatre. Ouale erau folosite in ritualurile religioase ale egiptenilor care le agatau prin templele lor pagane in scopuri mistice. Aceste dovezi ar trebui sa fie suficiente pentru ca noi sa stim de unde vine inchinarea la ou. Iepurii sunt cunoscuti pentru rata mare a reproducerii. Pentru toti paganii mentionati, ouale purtau secretul vietii. Puneti aceste dovezi impreuna si veti avea ritualurile idolatre ale fertilitatii.
Acum, de Paste exista obiceiul ca femeile sa poarte cele mai rafinate vesminte; facand asa, ele sunt in acord cu stravechile ritualuri pagane ale fertilitatii. „Sarbatoarea Astarteei” are scop dublu. Este pentru a celebra conceperea si invierea lui Tamuz; Astarteea a fost numita imparateasa a cerului, de aici vine expresia catolica „Mama lui Dumnezeu”; care, nu provine deloc din Biblie, ci din cea mai veche forma de idolatrie pagana. Destul cu aceste obiceiuri pagane. Acum, in secolul douazeci generatia noastra de pagani rafinati si educati a pastrat aceasta straveche idolatrie a Babilonului. Asa ca avem parinti „educati” si „inalt culturalizati”, da, chiar frecventatori de biserici, care isi inseala cu nerusinare copilasii facandu-i sa creada ca iepurii fac oua colorate de Paste. Este aceasta cresterea in „mustrarea si invatatura Domnului” (vezi Efeseni 6:4)? Rusine voua, parintilor! Voi sunteti ipocritii perfecti – pedepsindu-va copiii cand va mint pe voi, pe cand voi ii mintiti si-i inselati pe ei. Spun inca o data, sa va fie rusine! „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura si ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine” (Matei 15:8).
Dragi prieteni: am o dorinta arzatoare sa vad poporul Domnului „fugind de idolatrie”, aceasta am intentionat scriind acest articol. Odata cu degenerarea generala de care s-a molipsit adevaratul crestinism peste tot in lume, este timpul pentru poporul Domnului sa se opreasca putin si sa se intrebe de ce suntem in aceasta situatie.
In timp ce avem din ce in ce mai multi membri in biserici, numarul celor care arata roadele unei adevarate convertiri la Cristos este tot mai mic. Nu putem astepta de la copiii nostri sa ia pozitie impotriva tendintei lumesti populare si pentru adevarul Evangheliei cand noi insine suntem coplesiti de presiunea constanta a paganismului din jurul nostru.
Avand cinci copii si luand pozitie impotriva Craciunului si Pastelui, nu a fost un lucru usor pentru mine si sotia mea, dar ii suntem recunoscatori Domnului nostru care ne-a dat har sa induram multe ridiculizari si critici. Niciodata nu este usor sa Il urmezi pe Domnul, „in Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa intram prin multe necazuri”.
Dorinta mea, este ca tu sa iei in considerare adevarul continut de articolul de mai sus si sa fugi de idolatrie; fie ca Dumnezeul nostru sa ne dea har si putere, sa alergam cu rabdare in cursa care ne sta inainte, uitandu-ne la Domnul Isus, Autorul si Desavarsirea credintei noastre.
Cu sinceritate, Carroll R. Bierbower
„Si-au ridicat stalpi idolesti si Astartee pe orice deal si sub orice copac verde” (2 Imparati 17:10).
Traducere si adaptare de Aurel Miclea jr
