PÂNĂ CÂND VEI PLÂNGE?

‘Domnul a zis lui Samuel: „Când vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am lepădat ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi cornul cu untdelemn şi du-te; te voi trimite la Isai, Betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales ca împărat.”’ (1 Samuel 16:1)

În viața fiecărui om, există momente, când trebuie să încetăm să plângem cu privire, la ceea ce-am avut, și să continuăm să lucrăm cu ceea ce avem.

Dumnezeu i-a luat lui Saul dreptul de a fi împărat în Israel. Decizia Lui a fost definitivă și nu dorea s-o schimbe. Iar lui Samuel i-a fost greu să fie deacord cu o astfel de hotărâre. El a lucrat cu Saul mulți ani, și atunci i-a fost greu să vadă cum sunt spulberate speranțele lui. A plâns pentru ceea ce a plecat, fără să se poată întoarce. Dumnezeu l-a călăuzit pe Samuel mai departe și i-a zis: “Încetează să plângi. Umple-ţi cornul cu untdelemn şi du-te și unge-l pe succesorul lui Saul; ți-l voi arăta pe acela, care este mai mare decât Saul, care este vrednic să intre pe scena istoriei lui Israel.”

Doresc să gândesc, că nu doar Samuel a înțeles acest adevăr, dar l-a învățat și pe David, care s-a urcat pe tron după Saul. Indiferent de situația care a fost, David a demonstrat odată, că a învățat foarte bine această lecție. Pe când copilul lui murea, el postea și plângea cu speranța, că Dumnezeu va avea milă de copil. Dar când copilul a murit, s-a spălat, și-a schimbat hainele, s-a dus în casa Domnului și s-a rugat acolo, apoi a mâncat. La toate întrebările, care i-au fost adresate a răspuns: “Acum, când a murit, pentru ce să mai postesc? Pot să-l întorc în viaţă? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine.” (2 Samuel 12:23)

Și noi de asemenea trebuie să punem în aplicare acest principiu, în viața noastră de zi cu zi, și în slujire. Probabil și în cazul tău, s-a întâmplat așa, că ai pierdut anumite responsabilități, și i-au fost oferite unei alte persoane. Sau aceasta s-a întâmplat cu o persoană, care îți este dragă, și suferi precum Samuel, din cauza aceasta. Probabil, s-a întrerupt vreo relație de prietenie, care a durat mai mulți ani, sau vreo uniune, și prin urmare viața pare a fi pustie, și gri. Sau probabil te-ai dezamăgit foarte tare într-o persoană, care a fost cândva una foarte prețioasă. Și probabil plângi din cauza relației distruse. Probabil dorințele tale au fost spulberate, acele dorințe, care îți încălzeau inima mulți ani, și plângi din cauza unei intenții foarte bune, pe care n-ai fost în stare s-o înfăptuiești.

Nu este ceva rău, să te întristezi în așa fel, dar nu trebuie să permiți, ca această întristare să dureze prea mult, pentru ca ea să nu te lege pe mâini și pe picioare, ca să nu te devieze de la chemarea, pe care ai primit-o în Dumnezeu, și să nu pierzi oportunitatea de a trăi în conformitate cu perspectiva, pe care ți-a deschis-o Dumnezeu.

Doamne, ajută-mă să scap în scurt timp de durerea, cauzată din cauza pierderilor, pentru ca să nu trăiesc mult în întristări, și nemângâiat(ă), din cauza acelor lucruri pe care nu le pot întoarce! Iartă-mă pentru că te-am insultat. Ține-mi cu putere mâna mea, care s-a lăsat în jos, și ajută-mă să nu cad de oboseală în inima mea, ci să mă încred liniștit(ă) în voia, și călăuzirea Ta cerească, și indiferent de soarta, pe care o voi avea, să trec peste toate fără cârtire și cu răbdare. În Tine mi-am pus speranța mea, și Te laud în numele Lui Iisus Hristos. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă

„Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare: faţa, sufletul şi trupul mi s-au topit de întristare; mi se sfârşeşte viaţa în durere şi anii în suspine. Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele şi-mi putrezesc oasele!” (Psalmii 31:9-10)