Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și zăbavnic la mânie

Radu Blendarencu 20 octombrie 2016

Republica Moldova

Alegerile prezidențiale, care bat la ușă, sunt subiectul discuțiilor actuale. Îi ascultăm pe candidați și programele prezentate de aceștia. De s-ar limita la ofertele electorale, ar fi minunat, însă aceștia merg și peste linia roșie și ne arată de ce unii se descalifică pentru a fi primul om în stat. Sfânta Scriptură spune prin apostolul Iacov: „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și zăbavnic la mânie.” Tocmai acest principiu lipsește la 99,9 la sută din candidați. I-am urmărit pe toți în această săptămână și pentru toți port un respect aparte, dar trebuie să recunoaștem că arta comunicării încă se lasă așteptată. Din prestația candidaților am dedus câteva lucruri. În primul rând, nu se pot asculta unii pe alții. Intervențiile dese în discursurile celuilalt denotă că avem mult de învățat ca și popor. Chiar să nu știm a ne asculta unii pe alții? O elementară regulă a discuției presupune să ne îngăduim unii pe alții.
Stau și mă gândesc dacă la dezbaterile electorale unde sunt cel mult trei persoane nu se pot asculta unii pe alții, ce va fi când poverile poporului vor fi pe umerii lor? Grabnic la ascultare presupune să fii atent la ceea ce se vorbește, să fii atent la sfaturile și criticile care ți se aduc. Apoi, ni se cere să fim înceți la vorbire la propriu, dar și la figurat. Ați observat cum unii candidați cred că dacă vor striga mai tare, vor avea dreptate. Nu, nici pe departe acest lucru. Unii din ei se pierd în discuții mici și tăioase combinate mai apoi cu clișee electorale bine cunoscute cum ar fi plantarea de copaci, ajutorarea unor nevoiași tocmai în campania electorală sau culesul strugurilor. Evident, sunt acțiuni cu impact major care ating latura emoțională a alegătorului, dar când aceștia vorbesc, se descalifică în proporții foarte mari.

Cine vorbește mult nu poate să nu păcătuiască. Mulți candidați din visteria inimii lor scot lucruri nu prea bune care apoi le aduc nume rău. Păcat că se întâmplă aceste lucruri… Alegerile vin și se duc, dar fiecare vorbă spusă va cântări mult și te va urmări. Multe conflicte apar din cauza că oamenii nu se grăbesc să asculte, dar se grăbesc să vorbească. Și tot la fel de multe conflicte nu se rezolvă din cauza că nu ne ascultăm unul pe altul până la urmă. Dăm voie firii pământești să vorbească în locul rațiunii și, în consecință, spunem lucruri trăsnite care devin subiecte de știri sau pamflete. Nu cel care strigă mai tare are dreptate. Am observat o regulă a contrărilor – de obicei, fiecare tinde să rămînă pe poziţia sa şi nu din cauza că cineva nu a convins pe altcineva, ci din cauza că e neplăcut să arăţi ca un învins. Mânia în discuții este o platformă greșită. O platformă care chiar dacă impresionează, dar care nu aduce rezultate. Aduceți-vă aminte câți lideri războinici în declarații am avut în acești 25 de ani de independență și ce s-a ales din cariera lor politică și de numele pe care l-au lăsat? Prea puține amintiri notorii, dimpotrivă, oamenii nu mai doresc să-și amintească de ei.
În această campanie electorală unii jurnaliști moderatori ai dezbaterilor electorale au atins și tema relațiilor candidaților cu Dumnezeu. M-am bucurat că toți au spus că sunt creștini. Lucru bun până aici, însă un verset din Biblie spune așa:

„Dacă crede cineva că este religios și nu își înfrânează limba, ci își înșeală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.”

E timpul potrivit ca pretendenții la înalta funcție în stat să ia aminte la ceea ce spune Sfânta Scriptură. Unul din ei va jura cu mâna pe Biblie. Vreau să cred că în acel moment își va cerceta și umblarea lui cu Dumnezeu care este mult, mult mai prioritară decât orice lucru de pe acest pământ.