Dacă ți-ai ațintit privirea spre măreția necazurilor tale

“Omul – zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp! Când trece un vânt peste ea, nu mai este şi locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaşte. Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El şi îndurarea Lui, pentru copiii copiilor lor.” (Psalmii 103:15-17)

Viața noastră este precum viața florilor de pe câmp, care este de scurtă durată, și trece foarte rapid. Florile de pe câmp, chiar și în timpul vieții lor, nu sunt protejate de clima aspră și de fenomenele naturii.

Uneori, când trecem prin diverse necazuri în viață, nenorociri, boli, și lipsuri, când “pe câmpul vieții noastre” bate “vântul” shimbărilor, ne ațintim privirea noastră spre măreția necazurilor noastre, pe puterea și durata lor. Devenim “prizonierii” durerii noastre, și uităm să ne mângâiem cu Domnul, cu măreția milei Lui față de noi:

“Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate. El nu Se ceartă fără încetare şi nu ţine mânia pe vecie. Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre, ci, cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei care au un respect deosebit față de El; cât de departe este răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi. Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei care Îl respectă într-un mod deosebit pe El. Căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână. Omul – zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp! Când trece un vânt peste ea, nu mai este şi locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaşte. Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei care au un respect deosebit față de El... ” (Psalmii 103:8-15)

Să ne încredem în Domnul, în acea educație, pe care o folosește, pentru ca să-Și formeze chipul Său în noi. Să ne străduim să înțelegem limbajul dragostei Lui față de noi, și să ne învățăm să vedem în fiecare zi mila Lui, chiar dacă această zi este ultima!

Dumnezeul milostiv! Mila Ta este veșnică, ajunge până la ceruri. Îți mulțumesc, pentru că mi-ai dăruit, “florii de pe câmp” timpul meu pe acest pământ, și mila Ta, atunci când vine vremea “să înfloresc”. Chiar și atunci, când “vântul aspru” distruge “florile” vieții mele, cred că mila Ta față de cei care au un respect deosebit față de Tine, este veșnică! Ajută-mă să prețuiesc zilele vieții mele, pentru ca să le trăiesc cu un respect deosebit față de Tine, Doamne și să preamăresc mila Ta față de mine! În numele Domnului Iisus Hristos. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă