Cum iubește Tatăl?

“Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” (Evrei 12:6)

Nu trebuie să credem că acela, care îi permite copilului său să facă tot ce dorește, îl iubește. Dimpotrivă, aceasta arată că el este pentru acea persoană nimic mai mult, decât un copil născut din curvie, și pe care nu-l iubește, și nu dorește să-și împlinească responsabilitățile pe care le are față de el. Trebuie să luăm aceasta în considerare, când este vorba despre Tatăl nostru Ceresc.

Citind așa cuvinte, cum Domnul “pedepsește” și “bate,” noi deodată ne gândim la consecințele păcatelor. Dar în acest verset, pedeapsa – nu este doar pur și simplu o consecință a păcatelor, ci o educație, o învățătură, pe care i-o dă Domnul, copilului Său, prin încercări. Părțile componente ale acestui proces sunt învățăturile, mustrările aspre, îndreptarea și avertizările. Scopul principal al acestui proces educativ, format de Tatăl – să dezvolte calități creștine și să-i curățească pe copii Lui de rele. De asemenea acest verset ne convinge, că pedeapsa dată de Dumnezeu – dovada nu doar a autorității Lui de Tată, dar de asemenea dovada dragostei Lui de Tată, și nimeni din fiii și fiicele Lui nu pot să fugă de aceste pedepse. Dumnezeu ne iubește foarte mult, și nu dorește să ne lase de capul nostru, ca noi să nu ne distrugem viața, El dorește ca să ne maturizăm duhovnicește. Să ținem minte aceasta.

Căci uneori, unii creștini merg la compromisuri cu păcatul, nu sunt ascultători, perseverează în păcat, și continuă așa, până când Dumnezeu Tatăl nu-i trece prin valea întristării, încercărilor și dificultăților. Uneori creștinii se abat de la calea adevărului și evlaviei, dar Tatăl Ceresc prin pedepse, îi întoarce. Domnul a permis diavolului, ca să-l încerce pe Petru, pentru ca Petru să fie izbăvit de încrederea în sine, și pentru ca el să nu se bizuie pe puterile sale. În așa fel, încercarea ne eliberează de încrederea în firea pământească. (1 Petru 1:6-7)

Căci aceia care nu au fost pedepsiți de Dumnezeu – sunt copii născuți din curvie, care n-au ceva în comun cu fiii Lui Dumnezeu. Căci grădinarul nu curăță buruienele, ci curăță vița de vie, pentru ca să aducă și mai multă roadă.

Tatăl nostru iubitor și suveran, Îți mulțumesc pentru aducere de aminte, că atunci când vin încercări în viața mea, acestea au fost trimise pentru binele meu, ci nu pentru distrugerea mea, dar Tu te porți cu mine, la fel cum Te porți cu copiii Tăi. Ajută-mă cu bucurie, fără cârtire, și fără plângeri, să rabd toate nenorocirile, greutățile și lipsurile vieții. Ele sunt o nimica toată pe lângă acelea, prin care a trecut Hristos. De aceea, primesc cu smerenie ceea ce-ai spus, și permit, ca pedepsele trimise de Tine, să mă facă mai bun și mai înțelept, să mă facă asemenea chipului Tău. În numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca

Grădinarul nu curăță buruienele, ci curăță vița de vie, pentru ca să aducă și mai multă roadă.