Ceea ce este personal cu Dumnezeu

“Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul... ”(Iona 2:8)

Viața unora dintre noi, deseori mai degrabă este o încercare grea, decât o plimbare ușoară; mai degrabă obositoare, decât fără griji. Dar Dumnezeu poate să facă din căile noastre, care nu sunt netede, căi care sunt netede, poate să potolească furtuna, și să ne păzească pe noi, și tot ce avem mai scump, și chiar e în stare să ne ușureze povara, dacă Îl vom ruga să ia asupra Lui greutățile din viața noastră. Dar aceasta nu va avea loc de la sine, fără rugăciune.

În mijlocul activităților de zi cu zi, nu ne rugăm des. Sau ne rugăm doar ca să ne fie rezolvate cele mai importante probleme, și nu găsim timp, pentru ca să ne apropiem de Dumnezeu, și să-L cunoaștem mai bine, și să-I vorbim despre toate nevoile noastre. În fiecare zi punând în practică “rugăciunea pe fugă,” noi stopăm acel canal, prin care binecuvântarea Lui Dumnezeu vine în viața noastră. În așa caz, riscăm odată să ne trezim cu o senzație de pustietate, cu îngrijorări, și cu un gând groaznic, cu privire la aceea, că pământul de sub picioarele noastre se transformă în nisip...

Probabil, stăruindu-te să devii o soție bună (soț), o gospodină bună (cel care aprovizionează familia), mergând la serviciile divine ale adunării, ajutându-i “pe cei” care au vreo nevoie, rugându-te “pentru toți oamenii de pe fața pământului,” citind Biblia cu orele, și culegând materiale pentru diverse proiecte și activități biblice, ai uitat despre cel mai important lucru – despre comunicarea personală cu Dumnezeu! Nu te rogi despre comunicarea personală cu El. Nu i-ai lăsat Domnului un interval de timp, pentru ca să vorbești personal cu El. Probabil ești atât de ocupat(ă) cu acele activități bune, încât ai omis ceea ce este cel mai bun! ? Neînțelegând aceasta, ai devenit “precum Marta”, în loc să devii precum “Maria.” Gândește-te cu privire la aceasta. Căci cea mai mare nevoie pe care o ai, în comparație cu celelalte, este nevoia ta de Dumnezeu!

- Doamne! Recunosc, că nimeni nu poate să-mi potolească foamea duhovnicească, în afară de Tine. Recunosc, cât este de important pentru mine să păstrez și să protejez comunicarea personală cu Tine, prin rugăciune! Doresc să am o relație mai strânsă cu Tine, și să vorbesc cu Tine, atunci când este nevoie, și apropiindu-mă de Tine, să simt îmbrățișările Tale! În numele Lui Iisus, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă