Trebuie să suferim, pentru ca să nu păcătuim?

“Astfel dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci Cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul... ” (1 Petru 4:1)

Cu alte cuvinte, din cauza că Hristos a suferit în trup, să fim și noi gata la aceasta; căci acela care a suferit în trup, nu mai păcătuiește, încetează să trăiască sub puterea păcatului, o rupe cu păcatul...

Dacă nu vom citi acest verset, acest gând a lui Petru până la sfârșit, dacă nu ne vom aprofunda în esența lui, atunci va apărea o concepție greșită: “pentru ca să nu păcătuiești, trebuie să suferi.” Și aici pare, că suferința în mod automat te lipsește de abilitatea de a suferi! Ele de parcă, omoară în om orice dorință de a păcătui. În legătură cu aceasta unii creștini recomandă pentru curățirea Bisericii de la păcat - să caute intenționat posibilități de a suferi. Pe cei bolnavi ei îi sfătuiesc să nu caute ajutor medical, cu scopul ca să micșoreze concentrația fărădelegii...

Oare așa trebuie să înțelegem acest verset? Sau apostolul Petru a avut în vedere altceva?

Atrage atenția, continuarea textului sună astfel: „... Căci Cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul; pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.” (1 Petru 4:1-2) Aici Petru ne vorbește, că omul, care a suferit pentru Hristos, pentru adevăr (anume despre așa suferințe se are în vedere, ci nu pur și simplu despre bolile obișnuite, în contextul 1 Petru 3:14, și mai departe), ia o decizie liberă, ca să înceteze să păcătuiască, pentru ca să nu-și irosească timpul vieții lui în zadar. Cu alte cuvinte, Suferințele te ajută să-ți revizuiești valorile vieții tale, ci deloc nu te lipsesc de abilitățile și de dorințele de a păcătui.

În suferințe, necazuri și dureri, să ne revizuim valorile vieții, ci nu să le vedem, ca pe niște butoane, care sting păcatul!

Să ne ajute Domnul, ca zilele, care ne-au mai rămas pe acest pământ, să le trăim nu în poftele firii noastre pământești, să trăim nu în conformitate cu dorințele oamenilor, ci în conformitate cu voia Lui Dumnezeu! În numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca

“Şi lumea şi pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac!” (1 Ioan 2:17)