Înseamnă că eşti neprihănit dacă conştiinţa nu te mustră?

Întrebare:

Dacă fac bine la alții și îmi fac doar mie rău, asta înseamnă ca sunt rău? Dacă conștiința mea nu mă mustră, atunci nimeni nu mă poate pedepsi? Ce spune Biblia despre acest mod de gândire?

Dacă faci bine oamenilor şi ei îţi întorc doar rău, nicidecum nu înseamnă că tu eşti rău. Nu poţi să-ţi faci aşa o concluzie doar pentru că ei îţi fac rău. Domnul Isus, care nu a făcut niciun păcat, a fost tratat cu răutate şi cruzime de mulţi oameni. Biblia scrie despre felul cum a suferit Domnul Isus din partea oamenilor răi și ne îndeamnă şi pe noi să suferim şi ne sfătuiește cum să procedăm când cineva ne face rău pe nedrept:

Căci este un lucru plăcut dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, suferă întristare şi suferă pe nedrept. În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar, dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.” Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. (1 Petru 2:19-24)

În acelaşi timp, Scriptura ne spune să nu fim în haina celor care suferă pentru că au făcut răul:

Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş sau ca hoţ, sau ca făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia. Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta. (1 Petru 4:15-16)

Cât priveşte conştiinţa, ea nu ne poate pedepsi, dar ne poate mustra şi osândi, adică condamna atunci când am făcut ceva ce este rău. Este foarte posibil să facem lucruri rele şi să nu ne mustre conştiinţa, tocmai pentru că nu ştim despre acele lucruri că sunt rele şi că aduc durere şi suferinţă oamenilor şi că supără faţa lui Dumnezeu.

O tânără din biserica “Buna Vestire”, pe care o păstoresc, îmi povestea cum le mărturisea colegilor ei de clasă despre Domnul Isus Hristos şi odată, ajungând vorba despre virginitate, o fată din clasă s-a apropiat şi foarte mirată a întrebat-o dacă este adevărat că trebuie să te păstrezi fecioară până la căsătorie. Când a primit răspunsul afirmativ şi argumentat, fata a plecat foarte întristată. Deci, conştiinţa a început să o mustre pentru păcatele săvârşite şi aceasta doar după ce a aflat adevărul din Sfintele Scripturi. Dumnezeu să o ajute să se pocăiască şi să intre în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos.

Fiind învinuit fără temei de creştinii din Corint, Apostolul Pavel le-a scris:

Cât despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine. Căci n-am nimic împotriva mea; totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă este Domnul. (1 Corinteni 4:3-4)

Apostolul spune că nu-i pasă de judecata nedreaptă a corintenilor şi nici dacă l-ar judeca un scaun de judecată omenesc, atât timp cât el nu se ştie vinovat. În acelaşi timp însă, spune că doreşte să fie găsit drept înaintea lui Dumnezeu şi de aceea toate lucrurile le judecă din prisma Celui Preaînalt. Pentru aceasta este important să studiem Sfintele Scripturi, să le cunoaştem şi să ne judecăm singuri pe noi.

Când creştinii celebrează euharistia, sau Sfânta Împărtăşanie (Cina Domnului), sunt îndemnaţi de Dumnezeu să se cerceteze bine şi să-şi revizuiască faptele, vorbele şi gândurile şi să se pocăiască ca să nu ajungă să fie judecaţi apoi de Dumnezeu.

Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm. (1 Corinteni 11:28-30)

Dumnezeu să ne dea inimi bune şi credincioase ca să cercetăm Cuvântul Lui, să-L credem şi să trăim potrivit cu voia lui Dumnezeu.