Dacă treci printr-o secetă duhovnicească

“Îmi întind mâinile spre Tine; îmi suspină sufletul după Tine ca un pământ uscat.” (Psalmii 143:6)

Probabil slujind altor oameni, te simți în interior ca un pământ uscat, și care este departe de prezența Dumnezeului, Care încălzește. În așa vremuri de secetă, nu mai ai vreo dorință să citești Biblia, și faci aceasta doar din cauza că ești obligat(ă). Când te simți pustiu și uscat, nu mai dorești să te rogi. Știi că credința ta este în ordine, Îl iubești pe Iisus. Lucrurile din lume, de asemenea nu te atrag. Dar în așa vreme ți se pare, că nu poți să te apropii de Dumnezeu.

Probabil ai observat, când erai la adunarea credincioșilor, cum ceilalți primesc binecuvântări, dar tu nu. Alții se bucură, se roagă, și Îl slăvesc pe Dumnezeu, dar în pieptul tău totul rămâne pustiu. Alți credincioși mărturisesc despre binecuvântările mărețe, pe care le-au primit de la Dumnezeu, despre răspunsurile la rugăciunile lor... Dar tu din ultimele puteri te ții prin credință de Iisus. Pare, că ești un creștin de sortul doi. Începi să te întrebi, totul este în ordine cu viața ta duhovnicească?

Dar, nimic nu izgonește pustiul și seceta din interior atât de repede, precum căutarea Lui Dumnezeu prin rugăciune. Dragostea noastră față de Dumnezeu, trebuie să ne conducă la prezența Lui, dar pe noi ne preocupă atât de multe și alte lucruri, încât ne pierdem timpul, și nu ne ajunge timp pentru Dumnezeu. Facem atât de multe încercări, în diverse domenii, și doar rugăciunea o evităm. Citim cărți, căutăm recete și formule duhovnicești. Mergem la prieteni și la mentori spirituali, iar aceasta nu este rău, peste tot căutăm sfaturi, și mângâiere. Doar la Unicul Dumnezeu al Slavei, Care cunoaște răspunsurile la toate problemele noastre, nu mergem. Nu ne rugăm, căci aceasta ni se dă atât de greu. Dar, dacă ne înțeapă îngrijorările, care vin pe neașteptate, dacă întâlnim nevoi și suferințe, deodată ne rugăm foarte ușor. Atunci ne rugăm Domnului. Și aceasta este firesc. Dar noi trebuie nu doar atunci să ne rugăm, ci trebuie întotdeauna să ne rugăm cu perseverență. Trebuie să obținem putere și ajutor prin rugăciune, mai înainte ca criza să vină în viață. Trebuie zilnic să venim înaintea Dumnezeului nostru cu inimile deschise.

Desigur, nu rareori ne adresăm Lui, cu rugăciunile noastre între lucrări – prin gânduri. Dar nimic nu poate să înlocuiască acel timp, când închidem ușa după noi și prin Iisus Hristos, prin rugăciuni Îl vizităm pe Tatăl. Aici se începe calea de ieșire din seceta interioară!

Du-te la Tatăl, pune-te pe genunchi, deschide-ți inima, și adu la cunoștința Lui toate suferințele tale. Spune-I cât de des te-ai străruit, și n-ai stat tare. Vorbește cu El despre singurătatea ta, despre fricile tale, și despre nestatornicia ta. El îți va ierta orice păcat, și orice greșeală, dacă o vei mărturisi Lui. El te iubește și te va mângâia!

Psalmul 107:9,35 “Căci El a potolit setea sufletului însetat şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând... Tot El preface pustiul în iaz şi pământul uscat, în izvoare de ape.” Fie ca și pământul uscat al sufletului tău, să se prefacă în izvoare de ape! În numele Lui Iisus Hristos, amin!

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca

Vă recomand această predică!

Trebuie să-ți urmezi intuiția?

Traducere: Repalov Veaceslav
Autor: Igor Opinca

https: //www. facebook. com/Repalovveaceslav/videos/2295270600559567/