DACĂ ÎN TIMPUL NECAZULUI, CINEVA ÎȚI MĂREȘTE SUFERINȚA

(2 Samuel 16:5-10) David ajunsese până la Bahurim. Şi de acolo a ieşit un om din familia şi din casa lui Saul, numit Şimei, fiul lui Ghera. El înainta blestemând şi a aruncat cu pietre după David şi după toţi slujitorii împăratului David, în timp ce tot poporul şi toţi vitejii stăteau la dreapta şi la stânga împăratului. Şimei vorbea astfel când blestema: „Du-te, du-te, om al sângelui, om rău! Domnul face să cadă asupra ta pedeapsa pentru tot sângele casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ai luat, şi Domnul a dat împărăţia în mâinile fiului tău Absalom, şi iată-te nenorocit, căci eşti un om al sângelui!” Atunci, Abişai, fiul Ţeruiei, a zis împăratului: „Pentru ce blestemă acest câine mort pe domnul meu, împăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul.” Dar împăratul a zis: „Ce aveţi voi cu mine, fiii Ţeruiei? Dacă blestemă, înseamnă că Domnul i-a zis: ‘Blestemă pe David!’ Cine-i va zice dar: ‘Pentru ce faci aşa?’”

Aceste versete descriu, cum împăratul David în situația lui disperată, a reacționat la blestemele lui Șimei, care îl învinuia pe împărat, că a vărsat sângele casei lui Saul.

Niciun om nu a fost mai nevinovat decât David în situația aceasta. Nu o singură dată l-a lăsat în viață pe împăratul Saul, când acela dorea să-l omoare. Când Saul și fii lui au fost uciși de filisteni, anume David împreună cu ostașii săi, aflându-se foarte departe, când au aflat despre aceasta, îi plângeau. El și-a demonstrat nevinovăția, când a fost învinuit că l-a ucis pe Abner și pe Iș-Boșet, și totuși era învinuit pe nedrept de tot sângele casei lui Saul.

Să ținem minte, că nevinovăția nu ne protejează de răutatea celor din jur, și de mărturiile mincinoase ale unor oameni, de aceea, să nu privim ca ceva straniu, când cineva ne învinuiește, de ceva, de care ne-am stăruit cu toată prisosința să ne ferim. Foarte bine, că vom fi judecați nu de oameni, ci de Cel, Care judecă după dreptate!

Ceea ce a făcut Șimei a fost foarte dureros pentru David, și îi mărea întristarea, căci în așa fel, Șimei “turna oțet peste rana lui David”. În unul dintre psalmuri, David se plângea, crezând că cei mai cruzi oameni, sunt aceia care măresc suferințele celor loviți de Dumnezeu: “Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.” (Psalmii 69:26)

David avea putere să oprească aceste cuvinte de blestem. Dacă David avea să-i permită lui Abișai, atunci avea să-i închidă gura lui Șimei, care blestema și spunea mărturii mincinoase, și avea să-l lase pe Șimei fără cap, căci aruncarea cu pietre în direcția împăratului, este o acțiune publică, care demonstrează, că persoana care aruncă, dorește, și planifică moartea împăratului.

Dar David, în niciun fel nu a dorit să permită aceasta: „Ce aveţi voi cu mine, fiii Ţeruiei? Dacă blestemă, înseamnă că Domnul i-a zis: ‘Blestemă pe David!’ (2 Samuel 16:10). În așa fel Hristos i-a certat pe ucenicii Lui, când ei din râvnă pentru El, au dorit, ca El să poruncească să se coboare foc din cer peste orașul, care l-a batjocorit: ‘Isus S-a întors spre ei, i-a certat şi le-a zis: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi! Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.” Şi au plecat într-alt sat.’ (Luca 9:55-56)

După ce David nu a permis, ca Șimei să fie omorât de ostașul său, cum a procedat mai departe împăratul pedepsit, când Șimei încă călca în picioare pe acela, care a căzut, zicând lucruri neadevărate, și aruncând cu pietre în el, de parcă împăratul a fost un câine, sau cel mai rău dintre tâlhari? Este interesant, cănd Șimei cu o dorință mai mare, își exprima nemulțumirea, și blestema pe David, David a privit aceasta cu o răbdare uimitoare. În toate lucrurile de care a avut parte, a văzut mâna Lui Dumnezeu: “Dumnezeu i-a zis, să-l blesteme pe David” (versetul 10). În toate acestea, David s-a așteptat să fie răsplătit cu bine. Aceasta putem observa în următoarele cuvinte:

‘Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a zis. Poate că Domnul Se va uita la necazul meu şi-mi va face bine în locul blestemelor de azi.”’ (2 Samuel 16:11) Probabil, Dumnezeu va vedea umilirea mea, și îmi va răsplăti cu bine, în locul blestemelor, pe care le aud astăzi – iată care a fost speranța lui David, în această etapă dificilă din viață, când fiul său Absalom, a căutat sufletul tatălui său, a încercat să-l omoare, și să se facă împărat în locul lui...

David se mângâia cu speranța, că Dumnezeu într-un fel, sau altul, va transforma suferința spre bine, răsplătindu-l pentru răbdarea sa, în situația de care a avut parte: “Poate că Domnul Se va uita la necazul meu şi-mi va face bine în locul blestemelor de azi. Dacă Dumnezeu i-a poruncit lui Șimei, să mă blesteme, atunci tot Domnul mă va mângâia; fără nicio îndoială, El păzește mila pentru mine, pe care a pregătit-o să mi-o dea, după ce se va finisa această încercare.”De asemenea ne putem bizui pe Dumnezeu și pe mila Lui, căci ne va răsplăti cu bine, dacă vom avea o atitudine corectă, când vom auzi cuvinte rele din partea altor oameni.

De aceea, dacă a venit un necaz în viața ta, iar oamenii nelegiuiți te ocărăsc fără motive, îți fac rău, atunci ține minte, că interesul Domnului, să te binecuvânteze cu o răsplată bună!

- Potrivit cu înțelepciunea Ta nelimitată, Tu, Doamne, poți să faci ca răul să lucreze spre binele meu, contribuind la creșterea mea în sfințenie! Ajută-mă, când sunt slab, pentru ca să văd în aceasta mâna Ta, să nu doresc moartea celui, care m-a supărat, care mi-a înmulțit întristările, ci cu smerenie, cu răbdare să sufăr cuvintele rele și mărturiile mincinoase, pentru ca să mă aștept de la Tine, că mă vei răsplăti cu bine, și vei înălța pe cel smerit la vremea potrivită! În numele Lui Iisus Hristos te rog. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă

“Poate că Domnul Se va uita la necazul meu şi-mi va face bine în locul blestemelor de azi.” 2 Samuel 16:12