Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare...

„Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare, au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu fierăstrăul, chinuiţi, au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi – ei, de care lumea nu era vrednică –, au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.” (Evrei 11:36-38)

Prin aceste versete se finisează capitolul despre faptele eroilor credinței.

Lumea se purta cu ei în așa fel, de parcă ei nu aveau dreptul să trăiască pe acest pământ. Dar Duhul Lui Dumnezeu a remarcat aici, că totul era invers – lumea nu era vrednică de ei.

Ei rătăceau prin pustiuri, prin munți, și prin crăpăturile pământului. Lipsiți de casă, rupți de familie, prigoniți, la fel, ca pe niște animale sălbatice, alungați de societate, ei îndurau căldura și frigul, necazul și întristările, dar au rămas credincioși Domnului.

Cum arată viața noastră în comparație cu viața lor? ? ? Suntem pregătiți și Îi rămânem credincioși Domnului în crizele vieții? ? ?

Să știi, în noi într-un fel anume, trăiește un gând incorect, și este foarte lipitor, și foarte obsedant, ne este foarte greu să scăpăm de el, este vorba de acest gând – dacă procedăm corect, la noi din cauza aceasta, totul trebuie să fie minunat în viață. Iar când procedăm corect, și la noi nu este minunat totul, chiar dacă ne dorim foarte mult, din cauza că acest gând locuiește în noi, el dă naștere la ură față de Domnul, la pretenții la adresa Lui Dumnezeu, și Îi spune Domnului: „Eu sunt bravo, iar Tu nu m-ai izbăvit de nenorociri.” Și acest gând nu dispare, deoarece noi avem abilitatea să citim Cuvântul Lui Dumnezeu în așa fel, încât unele momente, pur și simplu paragrafe uriașe le omitem. Dar în Sfânta Scriptură foarte clar este arătat, că cei mai buni oameni a Lui Dumnezeu au trecut prin lipsuri și pierderi, „s-au lepădat de sine, și-au luat crucea,” după ce Salvatorul i-a chemat.

Adevărul este, că Dumnezeu ne-a creat nu pentru confort. El ne-a creat pentru măreție („lumea nu era vrednică de ei”)! De aceea, indiferent de toate, nu dispera, nu cădea de oboseală în duhul tău, dar urmează exemplul acelor oameni, care au avut o credință statornică în „uraganul încercărilor!”

„... Şi toate Bisericile vor cunoaşte că ‹Eu sunt Cel ce cercetează rărunchii şi inima›: şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.” (Apocalipsa 2:23)

Dumnezeul, care cercetezi inima și gândurile noastre! Veghează asupra inimii și gândurilor mele, pentru ca eu să primesc răsplata de la Tine. Cuvântul Tău, care sfințește să pătrundă în adâncul inimii mele, în mintea mea, și să distrugă întăriturile mândriei și încrederii în sine. Ajută-mă să mă predau pe deplin voii Tale sfinte. În orice vreme (bucurie și necazuri) învață-mă și sprijinește-mă. În orice situații neașteptate, nu permite să uit, că totul a fost trimis de Tine. În toate cuvintele și faptele mele – controlează toate gândurile și sentimentele mele. Învață-mă în greutățile vieții, să mă rog, să cred, să nădăjduiesc, să rabd, să iert și să iubesc... În numele Lui Iisus, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca

Dumnezeu ne-a creat nu pentru confort. Noi suntem creați pentru măreție!