Isaia 53 Suferința

Isaia 53 Suferința

Cine-a crezut Cuvântul
Sau glasul Celui Sfânt
Când El vestea mormântul
Și moartea-I pe pământ?

Ca o odraslă slabă
Crescu bătut de vânt
Ca un lăstar ce iese
Dintr-un uscat cuvânt.

El n-avea frumusețea
Nici strălucirea Lui
Pe care-o are-acuma
La dreapta Tatălui

Disprețuit de oameni
Bătut și biciuit
Și nebăgat în seamă,
Așa-i disprețuit!

Făcea să-ți întorci fața
Deloc să nu-L privești
Dar nu poți opri cursul
Durerii sufletești.

El suferința noastră
Pe cruce a purtat
Toata durerea noastră
Asupra Lui a luat.

Noi am crezut că este
Lovit de Dumnezeu
Smerit în fața Celui
Ce este scutul Său.

Dar El era străpuns
Pentru păcatul nost,
Pentru fărădelege
Zdrobit de tot a fost.

Pedeapsa ce da pacea
Căzuse peste El
Și prin rănile Sale
Tămăduiți suntem.

Noi rătăceam cu toții
Pe drum ca niște oi
Și în nelegiuire
Cu toții eram noi

Dar Domnul păcii face
Să cadă-asupra Lui
Pedeapsa și osânda
Asupra Domnului.

El nu Și-a deschis gura
Când a fost judecat
Precum o oaie mută
Când dusă-i la tăiat.

Prin apăsare cruntă
ISUS a fost luat
Dar nimeni nu-L privește
Când este apăsat.

Iar după judecată
Și moarte-al Său mormânt
Între cei răi fu pus
Și cu bogatu-n rând.

Măcar că nu găsise
De osândit nimic
Nici vicleșug într-însul
Și niciun păcat mic.

Domnul găsi cu cale
Să-L ia de pe pământ
Cu suferință multă
Cu chinuri și mormânt.

Dar Domnul după moarte
Sămânța-Și va vedea
Și lucrarea Tatălui
În mâna Lui va sta.

Va vedea rodul muncii
Al sufletului Lui
Și va fi totodată
Înviorarea Lui.

Prin cunoștința Celui
Ce rob fu pe pământ
Va pune pe mulți oameni
Naintea Celui Sfânt.

De-aceea - zice Domnul -
Îl voi pune cu cei mari
Și-și va împărți prada
Cu cei puternici, tari.

Pentru că Însuși Fiul
La moarte El s-a dat
Păcatul și osânda
Asupra Lui a luat,

Pentru că-n rugăciune
Pe mulți a ridicat
Și a iertat păcatul
Celui ce-avea păcat!

Amin George Petre-Tgv
Oct.15.1990