Psalmul 119

Partea I

¹ Ferice-acei fără prihană
în calea lor pe-acest pământ
și care umblă totdeauna
pe calea Domnului Cel Sfânt.

² Ferice-aceia care-n viață
poruncile-I păzesc și-I țin
și care-L caută pe Domnul
din toată inima, deplin.

³ De-acei ce nu fac fărdelege
ci umblă-n sfintele Lui căi...
⁴ Tu Doamne-ai dat a Ta poruncă
s-o țină sfântă toți ai Tăi.

⁵ O, de-ar ținti căile mele
să-Ți țină-orânduirea Ta
⁶ Atunci n-aș mai roși-n rușine
poruncile când Ți-aș vedea.

⁷ Cu inimă neprihănită
eu Doamne Te voi preamări
când legile dreptății Tale
voi învăța și voi păzi.

⁸ Vreau să-Ți păzesc orânduirea
- vreau Doamne și doresc să pot -
dar sunt așa de slab, ajută-mi
și nu mă părăsi de tot!

Partea a II-a

⁹ Cum va ținea un tânăr
curată calea sa?
- Dacă după Cuvântul
Tău Sfânt se va-ndrepta.

¹⁰ Te caut mereu o Doamne
din inimă Te cat’
să nu mă lași din sfânta-Ți
poruncă să m-abat!

¹¹ Îți strâng cu drag Cuvântul
în inima mea tot
ca a greși-mpotrivă-Ți
în veac să nu mai pot.

¹² Slăvit să fii Tu Doamne
mă-nvață legea Ta
¹³ Căci hotărârea-Ți sfântă
Ți-o spune gura mea.

¹⁴ Când țin a Ta povață
sunt bucuros și cânt,
de parcă am comoara
întregului pământ.

¹⁵ Adânc gândesc la toate
poruncile ce-ai dat
și-a Tale legi le-am Doamne
sub ochii-mi ne-ncetat.

¹⁶ Mă desfătez în toate
a Tale-orânduiri,
Cuvântul Tău nu-L uită
a inimii-mi gândiri.

Partea a III-a

¹⁷ Fă-i bine robului Tău, fă-i
ca să trăiesc, fă-mi bine,
să pot păzi Cuvântul Tău
și să ascult de Tine.

¹⁸ Deschide-mi ochii, legea Ta
adânc s-o pot pătrunde
¹⁹ Sunt un străin pe-acest pământ,
porunca-Ți nu-mi ascunde!

²⁰ Întruna, sufletul, de dor
în mine se topește,
după-ale Tale sfinte legi
ce-atâta le iubește.

²¹ Tu mustri pe-acei blestemați
ce se despart de Tine,
²² Ridică Doamne-ocara mea
căci eu ascult de Tine.

²³ Să tot stea cei mari a vorbi
în contra-mi cu pornire,
adânc gândește robul Tău
l-a Ta orânduire.

²⁴ A Tale-nvățături îmi sunt
întreaga desfătare
și bunii mei sfătuitori
pe buna Ta cărare.

Partea a IV-a

²⁵ Mi-e sufletul lipit de țărână-n jale,
înviorează-mă precum ai spus.
²⁶ Tu mă asculți când spun eu a mea cale,
învață-mă-ndreptarul Tău de Sus.

²⁷ Fă să-Ți pricep a legilor cărare
și eu voi cugeta la lucru-Ți sfînt
²⁸ Îmi plânge sufletul după-ndurare
ridică-mă după-al Tău Cuvânt!

²⁹ Departă-mă de necredincioșie,
dă-mi mila Ta ca legea-Ți s-o urmez
³⁰ Aleg cărarea-Ți dreaptă pe vecie
și-a Tale legi sub ochii mei le-așez.

³¹ Mă țin de calea-nvățăturii Tale,
Tu Doamne, rușinat nu mă lăsa
³² Alerg pe-a voii Tale sfântă cale
căci Tu la larg îmi scoți inima mea.

Partea a V-a

³³ Învață-mă Doamne
calea voii Tale,
să merg păn-la moarte
pe această cale,
pân-la moarte să pot merge
doar pe-această cale.

³³ Dă-mi înțelepciune
să-Ți țin sfânta lege
și s-o pot cu toată
inima-nțelege,
s-o pot ține și cu toată
inima-nțelege.

³⁵ Mă povățuiește
pe-a Ta cale-n pace
și-n a Ta poruncă
fiindcă-aceasta-mi place,
de cărarea voii Tale
Doamne, mie-mi place.

³⁶ Inima mi-o pleacă
pururea-n viață,
spre-ale Tale-ndemnuri
și spre-a Ta povață,
nu înspre câștiguri Doamne,
ci spre-a Ta povață.

³⁷ Spre deșarte lucruri
ochii să nu-mi cază,
ci-n cărarea-Ți sfîntă
Tu mă-nviorează,
în cărarea Ta să umblu
Tu mă-nviorează.

³⁸ Ce-ai promis Tu Doamne
să-mplinești spre mine,
ce-ai promis Tu celor
ce se tem de Tine?
Fă-mi ce-ai spus că faci acelor
ce se tem de Tine.

³⁹ Departă-mi ocara
de care m-aș teme,
c-a Ta judecată-i
bună-n orice vreme,
plină Ți-e de bunătate
Doamne-n orice vreme.

⁴⁰ Să-Ți plinesc porunca,
iată-a mea dorire,
fă-mă să-mi duc viața
în neprihănire,
precum ceri și-aștepți Tu Doamne
în neprihănire...

Partea a VI-a

⁴¹ Să vină Doamne-asupră-mi a Tale îndurări
și sfânta-Ți mântuire precum ai fost promis.
⁴² Și-atuncea voi răspunde de orișice ocări
căci eu mă-ncred în totul Cuvântului Tău zis.

⁴³ O, nu-mi lua din gură cuvântu-adevărat,
că-n sfînta-Ți judecată îmi pun nădejdea mea
⁴⁴ Păzi-voi sfânta-Ți lege cu grijă necurmat
și-o voi ținea de-a pururi cât viața-mi va ținea.

⁴⁵ Umbla-voi totdeauna în locul larg și bun
căci caut în curăție poruncile-a-Ți păzi
⁴⁶ De-a Ta învățătură la cei mari am să spun
și-obrazul de rușine nicicând nu-mi va roși.

⁴⁷ Mă desfătează-a Tale porunci când le păzesc
căci le păzesc cu toate a inimi-mi simțiri
⁴⁸ A mele mâini spre ele întind, căci le iubesc
și-adânc gândesc la toate a Tale-orânduiri!

Partea a VII-a

⁴⁹ Amintește-Ți promisiunea
ce la robul Tău ai spus,
căci Tu m-ai făcut de-ntr-însa
toată-ncrederea mi-am pus!

⁵⁰ Doamne-aceasta-i mângâierea
în necazul meu amar,
că a Ta făgăduință
îmi va da viața iar.

⁵¹ Niște îngâmfați mi-aruncă
multe-ocări cu-o gură rea,
dar eu nu mă voi abate
Doamne, de la legea Ta.

⁵² L-alte judecăți de-a Tale
mai demult, eu mă gândesc
și gândindu-mă, mă mângâi,
Doamne, și mă întăresc!

⁵³ O mînie-aprinsă-mi vine
la vederea celor răi,
care legea Ta o calcă
și se fac vrăjmași ai Tăi.
⁵⁴ Doamne-a Ta orânduire
mi-e prilej de noi cântări,
în a pribegiei casă
prin străine depărtări.

⁵⁵ Noaptea eu mi-aduc aminte
Doamne, de-al Tău Nume Sfânt
⁵⁶ și-Ți țin legea, c-așa-i bine,
să-Ți păzesc al Tău Cuvânt.

Partea a VIII-a

Doamne, partea mea o spun,
e să-Ți țin Cuvântul bun,
da, Cuvântul Tău cel bun!

⁵⁸ Te rog din inima mea
Doamne-arată-mi mila Ta
după promisiunea Ta.

⁵⁹ Mă gîndesc la-ntreaga-mi viață
și mă-ndrept spre-a Ta povață,
Doamne, după-a Ta povață.

⁶⁰ Mă gândesc și mă silesc
ca porunca-Ți s-o păzesc,
să nu preget s-o păzesc.

⁶¹ Curse sunt pe calea mea,
dar eu nu uit legea Ta,
nu uit Doamne legea Ta.

⁶² Stau și-n miezul nopții-Ți cânt,
căci Tu judeci drept și sfânt,
Doamne, numai drept și sfânt.

⁶³ Prieten sunt cu toți acei
care-au frica Ta în ei
și porunca Ta în ei.

⁶⁴ Tot pământu-l va umplea,
Doamne, bunătatea Ta.
Tu mă-nvață voia Ta.

Partea a IX-a

⁶⁵ Doamne, Tu-mi faci bine
cum ai spus, așa
⁶⁶ Dă-mi Tu-nțelepciune
căci cred legea Ta.

⁶⁷ Mult am rătăcit, dar
azi Cuvântu-Ți țin,
⁶⁸ Tu ești bun, mă-nvață
voia Ta deplin.

⁶⁹ Niște trufași contra
mea minciuni urzesc,
însă eu din suflet
voia Ta păzesc.

⁷⁰ Inima lor este
fără simț și rea,
dar eu desfătarea
am în legea Ta.

⁷¹ Este spre-al meu bine
că Tu m-ai smerit,
să-nvăț ce orândui
Tu a fi păzit.

⁷² Mai mult prețuiesc eu
legea ce mă-nveți,
decât mii de lucruri
de-aur și de preț.

Partea a X-a

⁷³ Mâinile Tale m-au făcut
și mi-au dat întocmire,
dă-mi Tu pricepere să-nvăț
a Ta orânduire,
a Tale legi, al Tău Cuvânt,
a Ta orânduire.

⁷⁴ Cei ce se tem de Tine, toți
mă văd, și-au bucurie,
căci ei nădăjduiesc mereu
spre-a Ta credincioșie,
spre-al Tău Cuvânt și promisiuni,
spre-a Ta credincioșie.

⁷⁵ Știu c-ale Tale judecăți
sunt drepte Doamne, toate,
și m-ai smerit căci ai avut
spre mine bunătate...
Credincioșie și-ndurări
și-adâncă bunătate.

⁷⁶ Fă Doamne, bunătatea Ta
să-mi fie mângâiere,
cum ai promis la robul Tău
în orișice durere;
în orice-amaruri și-ncercări
și-n orișice durere.

⁷⁷ Să vină-a Tale îndurări
și mila-Ți peste mine,
ca să trăiesc, căci legea Ta
de desfătare-mi ține...
Înviorări și bucurii
și desfătare-mi ține.

⁷⁸ Să fie înfruntați cei răi
ce-mi fac rău fără vină,
căci eu gândesc adânc și țin
porunca Ta divină
Cuvântul Tău, povața Ta,
porunca Ta divină.

⁷⁹ La mine să se-ntoarcă iar
cei ce se tem de Tine,
cei ce-Ți cunosc Cuvântul Tău
și-nvățătura bine,
povața Ta, îndemnul Tău
și-nvățătura, bine.

⁸⁰ Fă-mi ne-mpărțită inima
pe calea voii Tale,
să nu fiu rușinat nicicând
pe-a vieții mele cale;
în vorba mea și-n fapta mea,
pe-a vieții mele cale.

Partea a XI-a

⁸¹ Tânjește sufletul în mine
de dor de mântuirea Ta,
și-n sfînta Ta făgăduință
îmi pun deplin nădejdea mea.

⁸² Mi se topesc de lacrimi ochii
făgăduința-Ți așteptînd,
și zic: Când vei veni la mine
ca să mă mângâi, Doamne, când?

⁸³Căci am ajuns cum e burduful
când e uscat și stă la fum,
dar sfânta Ta orânduire
eu n-o uit Doamne nicidecum!

⁸⁴ O, care-i numărul de zile
ce mi le-ai dat să le trăiesc?
Când oare pedepsi-vei Doamne,
pe-aceia ce mă prigonesc?

Niște-ngâmfați, cu răutate
îmi sapă gropi 'naintea mea,
ei nu lucrează după legea
și după-orânduirea Ta.

⁸⁶ A Tale-adânci porunci sunt toate
credincioșie necurmat,
de câți m-apasă fără vină
ajută-mi ca să fiu scăpat.

⁸⁷ Ei gata-gata-s să mă-nvingă,
eu gata-s să mă prăpădesc...
Și totuși ale Tale sfinte
porunci, eu nu le părăsesc.

⁸⁸ Înviorează-mă Tu Doamne,
cu-a Tale multe bunătăți,
ca să-Ți păzesc învățătura
ce mi-o spui Tu și mi-o arăți.

Partea a XII-a

⁸⁹ Cuvântul Tău, o Doamne,
prin vecii toți Îl treci,
El dăinuiește-n ceruri
din veci și până-n veci.

⁹⁰ A Ta credincioșie
din neam în neam va sta,
Tu ai zidit pământul
și tare va ținea.

⁹¹ Și totul stă-n picioare
după-ale Tale legi,
căci Ție-Ți sunt supuse
Cuprinsurile-ntregi.

⁹² De n-ar fi fost ca-n legea-Ți
viața să-mi desfat,
aș fi pierit în multul
și-adâncul meu păcat.

⁹³ Poruncile-Ți alese
nicicând nu voi uita,
căci Tu mereu prin ele
îmi bucuri inima.

⁹⁴ Al Tău sunt: mântuiește-mi
viața din păcat,
căci doar a Ta poruncă
o caut ne-ncetat.

⁹⁵ Azi niște răi așteaptă
să-mi piardă viața mea,
eu însă iau aminte
la-nvățătura Ta.

⁹⁶ În lume are margini
tot ce-i desăvârșit,
Cuvântul Tău Sfânt, n-are
nici margini, nici sfârșit.

Partea a XIII-a

⁹⁷ Ce mult iubesc eu legea Ta,
întreaga zi mie-n minte.
⁹⁸ Poruncile-Ți mă-nțelepțesc
căci stau mereu 'nainte-mi.

⁹⁹ Mai învățat sunt decât toți
cei care mă învață,
căci eu la-nvățătura Ta
gândesc mereu în viață.

¹⁰⁰ Mai multă-nțelepciune am
ca mulți bărbați din lume,
căci eu poruncile-Ți păzesc
și țin la Sfântu-Ți Nume.

¹⁰¹ Îmi țin piciorul depărtat
de orice drumuri rele,
ca să păzesc Cuvântul Tău
toți anii vieții mele.

¹⁰² Eu Doamne nu mă depărtez
de legea-Ți niciodată,
căci din Cuvîntul Tău mă-nveți
cărarea Ta curată.

¹⁰³ Ce dulci cuvintele Îți sunt
la cerul gurii mele,
mai dulci ca mierea-n gura mea,
eu mă-ndulcesc cu ele.

¹⁰⁴ Mai priceput mă fac ținând
porunca voii Tale,
de-aceea eu urăsc adânc
minciuna pe-orice cale.

Partea a XIV-a

¹⁰⁵ Cuvântul Tău e-o candelă aprinsă
pentru picioarele și pașii mei,
e o lumină pururea nestinsă
pe calea mea oricând sunt norii grei.

¹⁰⁶ Jur, și de jurământ eu mă voi ține,
că legea Ta cea dreaptă voi urma.
¹⁰⁷ Sunt amărât, dă-mi bucurii din Tine
după Cuvântul spus de gura Ta.

¹⁰⁸ Primește-mi Doamne-a mele simțăminte
și-a Tale legi învață-mă deplin.
¹⁰⁹ Primejdii grele-mi stau mereu 'nainte
și totuși, nu uit legea Ta s-o țin.

¹¹⁰ Cei răi mi-așează curse-n cale mie
dar nu m-abat de la porunca Ta
¹¹¹ Povața Ta-i averea mea-n vecie
căci ea e toată bucuria mea.

¹¹² Eu inima mi-o plec s-asculte-ntruna
și să-mplinească-a Tale-orânduiri,
pân-la sfârșitul vieții-ntotdeauna
îmi țin la ele-a inimii priviri.

Partea a XV-a

¹¹³ Urăsc pe-acei oameni
fără hotărâre
dar iubesc a Tale
legi și-orânduire,
legea Ta și-a Ta plăcută, sfântă-orânduire.

¹¹⁴ Tu-mi ești Adăpostul
Scut și Apărare,
în făgăduința-Ți
pun nădejdea tare,
în a Ta făgăduință, pun nădejdea tare.

¹¹⁵ Mergeți de la mine
voi cei răi, departe,
vreau s-ascult de Domnul
meu până la moarte,
vreau să țin a Lui poruncă sfântă pân-la moarte!

¹¹⁶ După promisiunea-Ți
Tu mă sprijinește,
să nu fiu de-ocară
în a mea nădejde,
Tu să nu mă lași de-ocară în a mea nădejde.

¹¹⁷ Fii-mi Doamne sprijin
ca să am scăpare,
să mă bucur pururi
de a Ta lucrare,
de a Ta orânduire și de-a Ta lucrare.

¹¹⁸ Tu-i urăști pe-aceia
ce se-ndepărtează
de orânduirea-Ți
și n-o mai veghează,
că amarnic ei se-nșeală dacă n-o veghează!

¹¹⁹ Pe cei răi ca spuma
Doamne-i iei din lume,
de-aceea iubesc eu
Marele Tău Nume,
Sfânta Ta învățătură, Doamne și-al Tău Nume.

¹²⁰ De-a Ta frică sfântă
carnea-mi se-nfioară,
gândul Judecății
Tale mă doboară,
teama Judecății Tale Doamne mă doboară.

Partea a XVI-a

¹²¹ Dreptatea Ta și legea o Doamne, le păzesc,
nu mă lăsa în voie la cel asupritor!
¹²² Ia-mi binele meu Doamne sub scutul Tău ceresc
și nu-mi lăsa viața sub apăsarea lor.

¹²³ De dorul mântuirii ai mei ochi se topesc
și după-a Tale drepte și dulci făgăduinți...
¹²⁴ Cu mila Ta Te poartă cu mine, căci doresc
să-nvăț orânduirea cărărilor cuminți!

¹²⁵ Eu robul Tău sunt Doamne, fă să-nțeleg a Ta
curată-nvățătură și-al Tău Slăvit Cuvânt
¹²⁶ E vremea pentru mine să-ncepi Tu a lucra
căci răii-Ți calcă legea și-o uită pe pământ.

¹²⁷ De-aceea eu întruna poruncile-Ți păzesc
mai mult decât mult aur curat și prețios,
¹²⁸ De-aceea drepte toate poruncile-Ți găsesc
și-urăsc minciuna toată, cu omul mincinos.

Partea a XVII-a

¹²⁹ Sfintele-Ți învățăminte
minunate le socot,
de aceea le păzesc eu
cu tot sufletul... cu tot!

¹³⁰ Când al Tău Cuvânt descoperi
Tu lumină nouă scoți,
dăruind înțelepciunea
la toți cei smeriți, la toți.

¹³¹ Cu oftare-mi deschid gura
căci sunt lacom tot mai mult,
sfînta Ta poruncă Doamne
s-o ascult, și-ascult, și-ascult!

¹³² Fața-ntoarce-Ți-o spre mine
și de mine milă ai,
cum la câți Te-ascultă Doamne
le dai mila Ta, le dai.

¹³³ Întărește-mi Doamne pașii
în Cuvântul Sfânt al Tău,
nu lăsa să mă robească
nici un rău, nici un rău!

¹³⁴ Scapă-mă de asuprirea
celor răi cu gând hain,
ca porunca Ta cea sfântă
s-o țin pururea, s-o țin.

¹³⁵ Fă să-Ți strălucească Fața
peste robul Tău în veac
și mă-nvață orânduirea-Ți
ca să-Ți plac, mereu să-Ți plac.

¹³⁶ Ochii-mi plâng șiroi de lacrimi
cu adânc și greu suspin,
pentru că-a Ta lege Doamne
n-o țin oamenii, n-o țin.

Partea a XVIII-a

¹³⁷ Doamne, pururi drept Te-arăți,
fără vină-n judecăți,
în a Tale judecăți.

¹³⁸ Tot ce Tu ne-ai învățat
pe dreptate-ai așezat,
cu credință-ai așezat.

¹³⁹ Râvna mea-i că omul rău
uită de Cuvântul Tău,
Doamne, de Cuvântul Tău.

¹⁴⁰ Mult cercat e-al Tău Cuvânt
și-L iubesc căci este Sfânt.
Doamne, întru totul Sfânt.

¹⁴¹ Mic sunt și disprețuit,
dar nu uit ce-ai poruncit
Doamne, tot ce-ai poruncit.

¹⁴² Veșnică-i dreptatea Ta
și-Adevărul, legea Ta,
Adevăru-i legea Ta.

¹⁴³ Am necazuri și-ntristări
dar caut sfinte desfătări,
a Scripturii desfătări.

¹⁴⁴ Sfatul Tău e sfânt în veac,
dă-mi pricepere să-l fac,
să-l păzesc, să-l țin, să-l fac.

Partea a XIX-a

¹⁴⁵ Eu Te chem din suflet, Doamne-aminte ia,
ca să pot păzi orânduirea Ta.

¹⁴⁶ Eu Te chem, dă-mi darul sfintei mântuiri
să păzesc a Tale-adânci orânduiri.

¹⁴⁷ O iau înaintea zorilor și spun:
În făgăduința Ta nădejdea-mi pun.

¹⁴⁸ Înaintea străjii nopții mă trezesc,
ca-n al Tău Cuvânt adânc să m-adâncesc.
¹⁴⁹ După bunătatea-Ți, ruga să mi-o vezi,
după judecata-Ți, să mă-nviorezi.

¹⁵⁰ Doamne-aproape-s cei ce mișelia cat’
de-a Ta lege viața lor s-a depărtat.

¹⁵¹ Însă mai aproape ești Tu, Doamne Sfânt,
a Tale porunci tot adevărul sunt.

¹⁵² Știu demult că toate câte-ai învățat
pentru totdeauna Doamne-ai așezat.

Partea a XX-a

¹⁵³ O, vezi ticăloșia-mi Doamne
și izbăvește-mă din ea
că legea Ta o am în cuget
și nu uit Doamne legea Ta.

¹⁵⁴ A mea dreptate să mi-o aperi,
răscumpără-mă din păcat
și după-a Ta făgăduință
fă-mi sufletul înviorat.

¹⁵⁵ Departe-i mântuirea Doamne
de toți aceia ce fac rău,
că ei nu caută-orânduirea-Ți,
porunca Ta și sfatul Tău.

¹⁵⁶ A Tale îndurări sunt Doamne
nespus de mari, când Tu le-arăți,
înviorează-mi al meu suflet
după-a Tale judecăți.

¹⁵⁷ Mulți Doamne sunt prigonitorii
și mulți vrăjmașii mei, Tu-i vezi,
dar eu de-a Ta învățătură
de-a pururi nu mă depărtez.

¹⁵⁸ Cu scârbă eu privesc o Doamne
pe câți necredincioși Îți sunt,
pe cei ce nu-Ți păzesc Cuvântul
și-s călcători de legământ.

¹⁵⁹ Vezi cât de mult iubesc eu Doamne
Cuvântul Tău și voia Ta,
în bunătatea Ta cea mare
înviorează-mi inima.

¹⁶⁰ Întemeiat Îți e Cuvântul
pe Adevărul cel curat,
a Tale drepte legi țin veșnic
ca Tronul Tău neclătinat.

Partea a XXI-a

¹⁶¹ Mă prigonesc fără temei
niște voievozi de seamă,
dar numai de Cuvântul Tău
eu tremur și am teamă.
Da, numai de Cuvântul Tău
Cel Sfânt, am Doamne, teamă.

¹⁶² Mă bucur de Cuvântul Tău
ca de-o comoară-ntreagă.
¹⁶³ Minciuna o urăsc adânc
dar legea Ta mi-e dragă.
Minciuna n-o pot suferi,
dar legea Ta mi-e dragă.

¹⁶⁴ De șapte ori pe zi Te cânt
căci legea Ta e dreaptă
¹⁶⁵ Au pace multă-acei ce-o țin,
necazuri nu-i așteaptă,
nenorociri nu-i vor lovi,
necazuri nu-i așteaptă.

¹⁶⁶ Eu cred în mântuirea Ta
și-n legile-Ți curate.
¹⁶⁷ Din suflet țin ce Tu mă-nveți
căci le iubesc pe toate;
păzesc a Tale-nvățături
și le iubesc pe toate.

¹⁶⁸ Păzesc poruncile-Ți și țin
tot ce mă-nveți prin ele,
căci toate căile-mi cunoști
știi drumurile mele...
De-a pururi înaintea Ta
sunt drumurile mele...

Partea a XXII-a

¹⁶⁹ O, pân-la Tine Doamne
s-ajungă ruga mea
și dă-mi înțelepciune
precum Tu spui, așa.

¹⁷⁰ S-ajungă-a mele cereri
la Tine-acolo Sus,
și-mi adă izbăvirea
căci Tu așa ai spus.

¹⁷¹ A mele buze Doamne
vestească-Ți slava Ta,
căci Tu orânduirea-Ți
mă-nveți a Ți-o urma.

¹⁷² Să cânte a mea limbă
Cuvântul Tău Cel Sfânt
c-a Tale legi, curate
și drepte veșnic sunt.

¹⁷³ Să-mi fie sfânta-Ți Mână
într-ajutor deplin,
căci am ales a Tale
porunci ca să le țin.

¹⁷⁴ Suspin după-ajutorul
și mântuirea Ta
căci legea Ta-i plăcerea
și desfătarea mea.

¹⁷⁵ Trăiască al meu suflet
să-Ți cânte pe-al Tău plac
și sfânta-Ți judecată
mă sprijinească-n veac.

¹⁷⁶ Pierdut sunt ca și-o oaie
ridică-mă din rău,
că eu nu-Ți uit porunca
și-ascult Cuvântul Tău.