Zaharia

Zaharia

Cu pasi marunti, de ani ingreunati,
Inainteaza-n Templu batranul Zaharia,
Cu zgomot sters de pasi, de umbra-nconjurati,
Se-ndreapta spre altar fiul lui Abia.

E singur, singurel in Templul Domnului,
Cum este obiceiul de demult,
Face ce i se cere de cand e-n slujba Lui,
Zicad in gand "Doamne, porunca Ti-o ascult!"

"Prin sorti Tu Doamne pe mine m-ai chemat
In Templu astazi sa-Ti slujesc!
Si cred c-o sa ma ierti caci Te-am rugat,
Si ruga mi-ai primit,Tata Ceresc!

Cand ceilalti sunt afara, si asteapta,
Ei habar n-au de ce ma rog aicea eu,
Cu Tine singur in credinta dreapta,
Cu Tine Doamne stau in gand mereu.

Alina-mi Doamne a mea sufeinta,
Caci stiu ca sunt batran, si e tarziu,
Caci Doamne Tu-mi cunosti dorinta,
Si stiu ca-s prea batran ca tata sa mai fiu.

Doar iarta-mi Doamne gandurile amare,
Stiu ca vesel trebuie sa Iti slujesc,
Dar Doamne atat de mult ma doare,
Caci mi-am dorit in viata sa rodesc.

Caci oare nu traim degeaba pe pamant,
Daca n-aducem rod si Tie bucurie,
O Doamne iarta-ma caci trist eu sunt,
Caci numele mi-e sters pentru vecie!"

Asa se roaga batranul preot in gand,
Si spre altar incet el se indreapta,
Cu ochii-n jos pe lespezi el calcand,
Habar n-are ce langa-altar l-asteapa!

E un inger ce-i trimis de Domnul Insusi,
Ca sa-i vesteasca-a Domnului minune,
Caci El asculta ruga lui Zaharia, si
Intr-o femeie stearpa rod va pune!

-Zahario, prin mine Domnul tau te cheama!
Tuna in Templu vocea Ingerului Gabriel,
Apropie-te, nu iti fie teama,
Caci vesta buna vine de la El!

Iata ca Domnul te iubeste si de-aceea,
Pentru ca tu in viata esti neprihanit,
Are de gand sa-ti implineasca ceea
Ce ti-ai dorit, curand si negresit!

Si nu-ti va sterge numele din vesnicie,
Caci vesnicia te va pomeni mereu,
Si cel ce-ti va fi fiu aicea tie,
Mare va fi in cer, la Dumnezeu!

Caci el vine ca sa vesteasca,
Pe insusi Domnul pe acest pamant,
Cel ce-I trimis sa mantuiasca,
Cel Preaputernic, vesnic Viu si Vesnic Sfant!

Patruns de teama si de bucurie amara,
Zaharia totusi se-doieste,
Nu stie ce sa zica, ce sa ceara,
Dar totusi el la urma indrazneste:

-O Doamne iarta-ma, dar sunt batran,
Nevasta-mea e stearpa din nascare,
O Doamne iarta-ma ca sunt nebun!
Dar e posibil o minune-asa de mare?

-O, dar tu acum te indoiesti,
De maretia Domnului cel Sfant?
Si pentru c-ai indraznit ca sa vorbesti!
Va fi si ultimul al tau cuvint!

Pana atunci cand vei vedea cu ochii tai
Ca cele ce ti-am spus aievea sunt!
Pana cand fiul tau ii va deschide pe ai sai
Tu nu ai sa rostesti nici un cuvant!

Si-asa a fost intocmai cum a spus
Ingerul, prin voia Tatalui Ceresc,
Desi sunt vremuri din trecut-ul ce-a apus,
Si astazi Scripturile-l vestesc!

Si mut a fost preotul Zaharia,
Pina-n ziua cand Ioan s-a nascut,
Si mare i-a fost bucuria,
Din Ziua aceea el n-a mai fost mut!

Caci a crezut cu toata fiinta,
In Domnul care l-a incercat,
Si nu si-a mai pierdut credinta,
Pana-n ziua cand la Domnul el a plecat!

Si cat de mut a fost Zaharia,
Atat de tare Ioan a strigat!
Si-n lume l-a vestit pe Mesia!
Mantuitorul nostru minunat!

Caci da, Ioan e mare printre oameni,
Dar si mai mare e a lui strigare,
Caci el srigand la ai lui semeni,
El ne-a adus noua vestea cea mare.

Caci s-a nascut doar pentru a vesti,
Pe Fiul Domnului ce vine sa ne dea iertare,
Si-ti multumim O Doamne care esti,
In vecii vecilor, Tu peste toti, mai mare!

Si iarta-ne Doamne caci daca ne-ndoim,
Si muti de-o sa ne lasi ca Zaharia,
Din suflet iti strigam, din gand, ca te iubim!
Caci Doamne ni L-ai trimis pe Mesia!

Amin!

Dar de la Duhul Sfant,
prin robul Sau,
Mihail Badea,
31 decembrie 2011