Vizita Tatălui

(Filadelfia)

Ajuns la primul din băieți
Văzu o ușă larg deschisă;
Fu’ întâmpinat cu mult respect
Și o iubire nedescrisă.
(Apocalipsa 3:8)
Erau cu toții răbdători
Și tot în jurul lor rodea,
Iar fiul lui îi mulțumii
De vizita ce i-o făcea.
(Apocalisa 3:9)
Erau cu toți o mărturie
A dragostei din Dumnezeu,
Iar tatăl îi zâmbi cu drag
Căci a urmat exemplul său.
(Apocalipsa 3:10)

(Laodicea)

Plecând la cel de-al doilea fiu
Văzu o casă maiestoasă,
Găsii mult lux și tot ce vrei
Și fu’ primit cu fast la masă.
(Apocalipsa 3:17)
Se aștepta bătrânul tată
Ca cei din casă să se roage,
Să mulțumească de bucate
Și toate cele adunate.

Dar cei din casă înfulecau
Făcându-și planuri și socoți,
De Dumnezeu vorbeau mai rar
Fiind ocupați doar de negoț.

(Sardes)

Plecă mâhnit bătrânul tată
La cel ce de-al treilea fiu al său,
Văzu pe ușă scris un nume
Ce îl dădu pruncului său.
(Apocalipsa 3:1)
Găsii în casă vraiște mare
Și multe lucruri începute,
Doar doi sau trei lucrau cu drag
Iar cei mai mulți stăteau sub luntre.
(Apocalipsa 3:2)
Purtau un nume și atât;
Dar cinste nu-i făceau defel,
Nemaiveghind la cele sfinte
Și nici la sfatul dat de el.

(Pergam)

Mergând la următorul fiu
Găsii o stradă rău famată
Cu idoli fără de bun gust
Ce-nconjurau pe lumea toată.
(Apocalipsa 2:13)
Găsii totuși mica căsuță
În ea fiind o credință vie,
Chiar de erau înconjurați
De-un rău famat scaun de domnie.

Fusese bucuros bătrânul
Pân’ ce văzu intrând tiptil
Pe unii ce-aduceau în casă
Învăţături de la vecini.
(Apocalipsa 2:14)

(Tiatira)

Văzând pericolul ce-i paște
Plecă la următorul prunc,
Găsind aici la el de toate
Și toate se măreau văzând.

Era răbdare și credință,
Era slujire și iubire,
Dar și prea mulă toleranță
La prorociri fără sfințire.
(Apocalipsa 2:19)
Ei tolerau în rândul lor
Și oameni fără adevăr
Ce aduceau știri mincinoase
Iar asta nu-i plăcu defel.
(Apocalipsa 2:2)
(Efes)

La cel de-al șaselea copil
Găsii răbdare, osteneală,
Iar cei din casă chiar urau
Pe cei ce-aveau proastă purtare.
(Apocalipsa 2:2)
Nu tolerau nici răutatea
Și nici minciuna n-o căutau,
Dar cel bătrân simții un lucru
Ce l-au pierdut și nu-l găseau.

Era un lucru important
Ce nu-l simțea în casa lor
Era lipsită de iubire...
Și se răceau de Dumnezeu.

(Smirna)

La ultimul din fii lui
Văzu încercări și sărăcie,
Găsii și multă suferință
Dar fu’primit cu bucurie.
(Apocalipsa 2:9)
Vecinii îi batjocoreau
Văzând credință-n Dumnezeu
Și-i întrebau de ce-s loviți?
De ce nu-s ocrotiți mereu?

Iar ei, spuneau la totă lumea
Ce le spusese tatăl lor;
Credința dusă pân’ la capăt
Nefiind povară-n casa lor.
(Apocalipsa 2:10)
,,Pe capul nost’ va sta cununa
Primită de le Dumnezeu,
Răsplata pentru biruința
De-a trece demni prin încercări!”