Vestiti rapirea!

VESTITI RAPIREA



Pe-întinsul pământ, pucioasă și foc,
Ape otrăvite, cu toate la un loc,
Vorbesc de dureri, ce se tot coc.

Gog din țara Magog, pornește cu foc
Spre Israel, cu alte popoare la un loc,
Cu un cutremur, cum n-au fost deloc.

Duhuri rele strânse-n Armaghedon,
Se prăbușesc cu marele Babilon.
Sub scaunul de domnie al Marelui Domn.

Oamenii vorbesc de pace și nu e pace,
Și norul vestește a sfârșitului soroace.
Arșița pustiirii toate ținuturile coace.

Pe-altare rugăciunea, ațipește adeseori,
Toropeala cuprinde frați și surori,
Și focul pe-altar se stinge, de multe ori.

Nemulțumirea împietrește duhul,
Ispita-n inimi împărțite, rupe scutul
Și dezbinarea își desfășoară arsenalul.

Și-n miezul nopții, păcatul veninos
Cuprinde pământul cu întuneric gros,
Vino la HRISTOS, omule păcătos!

Nu mai sta în nepăsare, timpul a fugit,
Firul vieții tale, cu totul s-a-înnegrit,
Vino, azi la Domnul, să poți fi izbăvit!

Alungă gândurile rele care-ți vin,
Aduse de rafale, de vânturi cu pelin.
Ce dezlănțuie ale duhurilor rele, venin.

Nu lăsa, să te înșele duhul necredinței,
Deschide larg ușa grabnic pocăinței.
Lasă loc în inima ta, roadelor credinței.

Fugi de lumea frământată de viclenie,
Să-ți vadă ochii bine, Sfânta Împărăție.
Să-l iubești pe Isus, acum și-o veșnicie.

Te-îndemn, caută milă la Isus, grabnic
Să n-ajungi, să regreți totul amarnic.
Să poți sta la masă cu El, la praznic.

Să primești mană din cereasca miere,
Nu sta, vino azi la DOMNUL și cere,
Să-ți dea apa, care-învie și dă putere.

El te cheamă, nu sta indiferent și rece
Harul te-îmbie, vremea mântuirii trece.
Nu lăsa necunoștința-n haos, să te-nece.

Ne lămurește însăși Cartea Sfântă.
De aceste semne, care azi se întâmplă,
Că-i cea din urmă eră, totul ne anunță.

Recesiunea-n galop, colaps declanșează
Și-n cele mai bogate țari și mai de vază,
Puternica lor economie, derivă lucrează...

Neagra-înfometare cuprinde deșertul,
După cum a vorbit în vechime profetul.
Boli noi tot vin, parcă răul nu-i destul...

SIDA, holera chiar ciuma, ravagii fac,
Aviara și cancerul strâng moarte în sac
Minutele celui din urmă ceas, se desfac.

Priviți în sus, cerul zi de zi ne vorbește,
Cuvântul ne strunește și ne pregătește,
Să-nțelegem vremea, ce ni se vestește.

Cartea sfântă, ne zice de vremea, ce apune
Și despre pregătirea de răpire, ea ne spune.
Pocăința, să ne-adune-n duh la rugăciune.

Profețiile toate, cer omului pocăință,
Fapte bune, strânse cu multă credință.
Dragostea să-îmbrace întreaga ființă.

Nu te lăsa omule condus de a ta fire,
Trezește-te! Privește a cerului strălucire,
De unde curând, vine pe nor al tău Mire.

Privește omule în sus, primește îndemnul,
Ce-a insuflat în Noul Testament, Domnul.
Să cunoști falnicului eveniment, semnul.

Semnul e și zborul rachetelor spre planete,
E armata cu soldații înarmați pe-îndelete.
E vântul ce bate în al primăverii noi, plete.

E frunza verde și floarea de smochin,
Pe aripile vremii mărgăritare cu suspin.
Semnele venirii lui Isus, una după alta vin!

El nu va zăbovi. Hai fiți cu toții gata!
Strigați, ca să răsune cerul: „Maranata!"
Domnul Slavei va aduce cu El, răsplata.

Voi botezați în apă, în sfânt legământ,
Grăbiți și urmați îndemnul Duhului Sfânt,
Să zburăm cu toții, de pe-acest pământ.

Îmbrăcați haina fecioriei, timpul trece,
Fiți ca cele cinci înțelepte, din cele zece.
Neprihănirea voastră, toate să le-întrece.

Cu ulciorul plin cu ulei și candela aprinsă,
În așteptare, flacăra ei să nu fie stinsă.
De-al rugăciunii har să fie toată cuprinsă.

Voi, azi fiii Tatălui Divin, solii mântuirii,
Sunați tare din trâmbițe, e vremea trezirii!
Sunați cu măiestre, anunțați clipa răpirii.

Trâmbița să răsune, ca să dispară somnul,
Să audă bine toți, că vine curând Domnul!
S-aștepte toată adunarea pe Mântuitorul.

Răspândiți vestea de pe acoperișul caselor,
Să ajungă la tot omul, din orice colțișor.
Pregătit de răpire, să fie întregul popor.

Nu-i departe ziua-n care, cel flămând
După neprihănire, va zbura de pe pământ.
Semnele ne spun că Isus vine, mai curând.

Din cer toată strălucirea-n nor de slavă,
Va strânge-întreg poporul ca-într-o navă,
Va ridica Biserica din lumea-ntreagă.

Răpiți la cer ca Enoh, ridicați ca și Ilie
În carul de foc spre-a cerului eternă glie.
Spre fericitul rai, în a Domnului Împărăție.

Ca niște porumbei zbura-vom fericiți,
Cu aripi deschise, de pământ dezlipiți.
Prin taina-n care am fost cu sânge sfințiți.

Mai sus de Calea Lactee, cu mii de stele,
Mai sus de Galaxii, sisteme solare și ele,
Mai sus de nebuloase, de clusterul de perle.

Mai sus de spațiul intergalactic, vidat,
În universul vizibil al Marelui Împărat.
Vom zbura spre noul Eden, minunat.

Amin!

nebuloase = Corp ceresc difuz alcătuit din gaze sau din pulberi,
Cluster = efect sonor