Versului meu i-ai dat...

Să fiu mâna-ntinsă cu grâu,
Izvorul cu apă curată,
Din care se satură omul-flămând
Și însetatu-n arșiță se-adapă.

Să fiu poamă de roadă cerească,
Că-n dulce versul mi l-ai îmbrăcat,
S-alunge amarul în suferință
Și lacrima celui-ntristat.

M-ai chemat să-Ți port veșnicia,
În rugă-vers, pâine-mpărțită,
Celor flămânzi, să le dau să mănânce,
Ființe nefericite de lume orbite.

M-ai așezat într-o rază-a iubirii,
Duhul Tău Sfânt mi-e izvor,
Beau cu nesaț izvorârea,
Mă-nchin, Te laud, Te-ador.

Cu-aceste daruri curate
Lucrez, mă închin, Te slujesc;
Mă porți pe brațele-Ți sfinte,
...Mă primești să Îți spun: "Te iubesc!"...?


26 iulie
SandaTulics