Vă amintiţi?

Eram o dată minunate
Grup de surori adunate
Pentru-a sta îngenuncheate
Şi-a-I spune Domnului de toate.

Eram vreo şase, şapte, opt
Legate strâns ca într-un snop;
Ne căutam, ne susţineam
Una per alta ne rugam.

Şi Dumnezeu Se bucura
La rugăciuni ne răspundea
Încet dar sigur, ne creştea
Ce nu ştiam ne explica.

Singure nu ne lăsa
Prezenţa Lui clar se simţea
Şi Duhul Sfânt ne pătrundea
Şi cu putere ne umplea!

Ce rugăciuni se mai făceau!
Ale noastre inimi cum ardeau!
Cum unele se vindecau!
Poverile se uşurau!

Cuvintele uşor veneau!
Şi rând pe rând dureri plecau!
Uşurate-acas' plecam
Cu nerăbdare aşteptam

Ca iar şi iar să ne-ntâlnim!
Dar... iată unde ne găsim;
Exact ca-n plida acelor fraţi
La nuntă mare invitaţi.

Şi fiecare c-un motiv
Se retrage rând pe rând;
Din tot ce a fost odată
A rămas puţină gloată.

Şi azi stăm în rugăciune
Domnu' o soră şi cu mine;
Îi mulţumim şi-L lăudăm
Că glasul încă înălţăm.

Ca să ne punem pe genunchi
El să ne strângă în mănunchi
Să-L lăudăm, să-L preamărim
Şi credincioase Lui să-I fim.

În totul să fim conştiente
C-avem un Domn omnipotente
Prevăzător şi grijuliu
Pentru-a Lui fiică şi-al Lui fiu.

Îţi mulţumesc Domne iubit
Că încă-ai mai îngăduit
Ca şi azi braţe să ridic
Şi-n toate să Te glorific.

A.N., 25.04.2017 Firenze