Urcând spre Paradis

URCÂND CU-NCREDINȚARE...

Urcând cu-ncredințare spre veșnica Cetate
Trăim Cuvântul vieții așa cum a fost scris
Desigur, ne-ntristăm când florile-s uscate
Dar Fiul ne ghidează spre un decor de vis.

Privim, mereu, ‘nainte, privim la ce ne-așteaptă
Când facem pasul ultim pe-acest itinerar,
Când vom ajunge-acolo, pe cea mai ‘naltă treaptă
Să trecem de-orizontul sublimului hotar.

Ecouri de cântare străbat până departe
Chiar dacă drumul trece printr-un întins deșert
Căci nu ne mai gîndim la glie și la moarte
Ci la exuberanța cerescului CONCERT.

Când valurile vieții izbesc – parcă turbate
Cunoaștem Cine vine să dea un ajutor
Nicicând n-o să trăim speranțe spulberate
Alături de al nostru preasfânt Ocrotitor.

Ne-alimentăm din Cartea ce zilnic ne inspiră
Să nu cădem de foame pe cărărui de munți
C-așa Mântuitorul, cu dragoste, ne-admiră
Și e cu noi să dregem și ziduri dar și punți.

Mesajele primite, prin Duhul insuflate
Creează-n noi conecții cu zări din infinit
Și-așa găsim soluții în stări mai complicate
Când, parcă, toți ghețarii pe noi s-au prăbușit.

Vom depăși probleme deosebit de grele
Și spinii din cărare vor fi înlăturați
Iar cei ce vor veni cu gând să ne înșele
Vor fi, imediat, de Dumnezeu mustrați.

Suim cu-ncredințare spre veșnica Cetate
Dând la o parte și piedici și noroi
Spre a ajunge la starea numită plinătate
Ca veșnică răsplată a sfinților eroi.

George Cornici/7 Octombrie, 2013