Uneltele suferinței

Așteptăm deseori ca Dumnezeu, azi, să lucreze,
Harul Său să ne vindece acum, și să ne învioreze.
Privind în adunări pe monitoarele mari afișate,
Citim nume de bolnavi, și vedem o altă realitate.

Cu un an în urmă erau aceleași nume acolo scrise
Acum este la fel sau poate unele persoane murise
De ce ne întrebăm când biserica întreagă se roagă
Unde este greșeala, cine oare poate să înțeleagă.

Ne întrebăm uneori, de ce Dumnezeu nu lucrează
Și în dureri și boli El pe unii smeriți, îi păstrează.
Așa ne vin multe întrebări ce le păstrăm în minte
Dar ne vine răspunsul în rugăciune, prin cuvinte.

Dumnezeu lucrează dar și cu cei bolnavi, cum El, a spus
Dar cu uneltele suferinței, să-l facă pe om supus,
Cerințelor înțelepciunii Sale, în acel suflet investit
Dumnezeu a pus în noi valori de sus și ne-a ocrotit.

Iar prin focul suferinței, tu rămâi curat și preaiubit
Mândria nu te stăpânește și devii evlavios și smerit.
Fără aceste unelte ale suferinței, erai în lume pierdut
Și noi fără Dumnezeu suntem doar o mână rece de lut.

Mulțumim Tată, căci lucrezi, așa cum găsești cu cale
Cu uneltele sfinte a suferinței, în toate păturile sociale
Și pentru scurt timp îndrepți omul prin foc și suferință
Ca să nu se piardă ci să rămână al Tău, prin credință.
24.01. 2026