Un dor disperat...

Ne va fi dor odată tare,
De tot ce astăzi neglijăm,
De duhul sfânt, de-a Domnului lucrare,
De timpul care azi îl amânăm.

Ne va fi dor odată mult
Să strângem mâna unui frate,
Vom plânge tot trecutul de incult,
Dar în zadar atunci la ușă-om bate.

Ne va fi dor de rugăciune,
De serile de stăruinți,
Când Domnul slavei cu minune,
Îi întărea pe frații sfinți.

Ne va fi dor de părtășie,
Și de bătrâni și de bolnavi,
De seri de rugă, de frăție,
Și de toți frații cei firavi.

Va arde dorul să-i mai vizităm odată,
Pe cei bolnavi dar poate prea târziu va fi,
Și nimenea atuncea n-o să poată,
Dorința a ne-o împlini.

Ne vom topi de dor după sărmanii.
Ce pe la porți ni se opreau,
Ce ne cereau sa ne-mpărțim cu banii,
Dar mulți îi nesocoteau.

Vom vrea sa auzim o proorocie,
O mângâiere printr-un vas,
Dar va fi vremea prea târzie,
Va fi acel din urmă ceas.

Ce mult vom vrea sa auzim mustrarea,
Ce frații cu blândețe ne-o dădeau,
Căci doar ea ne era îndreptarea,
Dar mulți din noi o disprețuiau.

Ne va fi dor de sora cea bătrână,
Cu părul crunt încărunțit,
Ce ne era mereu la îndemână,
Când era vorba de mijlocit.

Ne va fi dor de fratele din spate,
Ce rostea mereu binecuvântari,
Dar noi de multe ori poate,
Am judecat a lui eșuări.

Ne va fi dor de cântarea,
Ce-n adunare am cântat-o toți cu har,
Când răsunând străpungea zarea,
Era o jertfă pe altar.

Ne va fi dor să mai 'nălțăm o rugă,
Să mai avem un ceas de părtășii,
Ca Domnul cu untdelemnul Lui să ne ungă,
Să mai simțim acele bucurii.

Ne va fi dor de harul de-altădată,
Și de desaga de binecuvântări,
Ne va fi dor încă odată,
Să mai simțim acele cercetări.

Ne va fi dor așa că mâine,
De apa ce-o primeam din cer,
De mană caldă și de pâine,
Dar totul va fi un mister.

Ne va fi dor sa ne mai adunăm o clipă,
Să mai chemăm pe Domnul-n ajutor,
Să ne ridice El pe-a duhului arilă,
Să mai simțim puterea de biruitor.

Ne va fi dor sa mai rostim,
Cuvântul mântuire prin lume,
Va fi târziu ca să vestim,
Salvarea prin a lui Hristos nume.

Ne va fi dor odată tare,
De tot ce-aicea am ratat,
Și dorul nostru va fi mare,
Suspinul va fi nemângâiat.