Tu binecuvântă, Doamne...

Tu binecuvântă, Doamne...

Eu Te rog, din cer, îi iartă, pe cei răi ajunși tâlhari
Și binecuvântă-i Doamne, apoi fă din ei zidari,
Și zidește lumea iară, după ce Tu i-ai iertat,
Și mă iartă și pe mine, că și eu Te-am supărat.

Am cuprins în brațe viața ca pe veșnicul meu dar
Și-am trăit în dușmănie, alergând pe-al morții jar,
Uită-mi vorbele stricate ce le aruncam în jur
Și mă iartă pe vecie, să am sufletul meu pur.

Am trăit în strâmbătate, într-un mod nepotrivit,
Însă, azi îmi privesc straiul și îl văd prea murdărit.
Suferința arde-n mine sufletul prea păcătos,
Dară eu, Te rog, Preasfinte, fă-mă lumii de folos.

Mă căiesc! Tu ai dreptate. Doamne, Tu ești cel curat! ...
Eu îngenunchez pe calea dintr-o mare de păcat.
Mă primește și mă iartă pentru tot ce Ți-am greșit
Și ridică-mă din moartea care-n suflet s-a ivit.

Curățește toți tâlharii și pe mine, dacă vrei,
Apoi ne trimite-n lume să-Ți slujim cu mult temei!
Fă-ne fața luminată prin al Tău cuvânt plăcut,
Ca să ridicăm pe-acela care-i trist și stă căzut.

Dă-ne har să cuvântăm, apoi ne binecuvântă,
Pe cei slabi să-i întărim, când cel rău îi ia la trântă,
Și pe cel sleit de foame, fă-ne Doamne să-l hrănim
Cu al Tău Cuvânt de viață și de moarte să-l ferim!

Dă-ne forță ca-n vechime, ca să binecuvântăm
Cu puterea Ta divină, oameni, când întâmpinăm,
Dar și munții, lunci și izvoare și chiar tot ce e lumesc,
Ca să vadă orișicare, harul Tronului ceresc.

Ia-ne Doamne, și ne scoate din piroane și blestem
Și ne luminează calea, cât în lume mai suntem,
Și tâlhari de-am fost cu toții, Ia-ne, fă-ne-n ceruri sfinți
Ca să strălucim de-a pururi lângă îngerii cuminți.