Treziți-vă secerători!

Se uită spre lanuri și plâng,
A nu știu câta oară,
Bătrâni-secerătorii cu ochii spre cer,
'N căldura de-afară.

Cu gândul la timpul trecut,
La oameni de slujbă, la rod,
Cum osteniți, dar fericiți,
Secerau cu privirea în colb.

Cu brațele pline de spice,
Mature-boabe de grâu,
Lucrau în mulțumire,
Spre slava Celui ce-I Viu.

Să fie grânarul, biserică-roadă,
Pentru Păstorul - iubit;
Atunci era plin ''de da afară'',
La vremea de seceriș...

În gând și în Duh erau: Una;
Lucrau să sporească în plin,
Împărăția întărită de Tatăl,
Prin sfântul Cuvânt, sfânt: Amin.

...E soare afară ca odinioară...
Iar roada e coaptă-I de seceriș;
Dar unde sunt secerătorii,
În Cartea Vieții -înscriși?

Unde-s acei fără plată,
Ce munceau pentru plata-Iubire,
A Mielului răstignit în Golgota,
Să-L bucure-n ascultare pe Mire?

...E secetă doar de Iubire,
Și grindina se regăsește în fire,
Treziți-vă secerători, s-aduceți Mirelui,
Spice ... pentru'' inul subțire!''


''secerau cu privirea în colb''=rugăciuni



4 iunie 2015
Sanda tulics