Talantul îngropat

Doar un talant mi-a fost încredințat
Stăpânul are să călătorească,
Să fac cu el negoț m-a învațat,
Că vrea averea între timp să-i crească.

Doar un talant … atât am meritat? !
Cum poți să faci negoț cu un talant?
Îl investești și, de n-ai profitat,
E tot pierdut, e chiar dezonorant!

Văd, alții au ceva mai mult în pungă;
De-ar pierde unul, alt talant e-n loc,
Să ai câștig și timpul să-ți ajungă,
E drumul lung, chiar dacă ai noroc.

Mă simt chiar ofensat cu-așa puțin
Ce-o fi crezut, asta mi-e vrednicia?
Ce rezultate-ar vrea El să obțin?
Iertată-mi fie îndăratnicia... .

Și-apoi am multe alte sarcini care
Iau timp și mi-am pierdut vigoarea
Să mai adaug și-o muncă oarecare…
Îmi spune cineva unde-i valoarea?

Am să-l îngrop. Nu am determinare
Mă simt inferior și chiar frustrat!
Să fac un mic talant să crească mare
Cinstit să fiu, nu sunt prea înzestrat!

Muncească alții, nu e treaba mea
Să cresc avutul unui mic tiran!
Poate, cu plată dacă mă tocmea…
El mi-a impus! Se crede suveran!

Și eu mai știu ceva despre stăpân
Nu-i va plăcea să-și piardă avuția;
Cu cât mi-a dat cu-atât o să rămân
Cu-așa om rău nu-i bună semeția.

Când vine, poate să și-l ia-napoi
Talantul lui, la el se va întoarce.
N-are câștig, dar nici nu îl despoi
De datorie vreau să mă descarce.

…………………….
Cu toții, cred, ați auzit ce soartă
Avu-ntr-o pildă-acest rău servitor,
Cum aruncat fu dincolo de poartă
În plâns, în beznă, -n foc chinuitor.

Stăpânul se va-ntoarce în curând,
Cu robii lui va face socoteală
Și mulți vor sta-nainte-I tremurând
Zadarnic s-or căi de-a lor sminteală.

De n-o fi mult talantu-ți sa câstige
Zarafii vor plati măcar dobândă
Când se va-ntoarce numele sa-ți strige
Să nu te-ajungă aspra lui osândă!

Ne iartă, Doamne, fără minte-am fost!
Nu ne lua în seamă viclenia
În slujba-Ţi să ne dai de-acum un rost
Și-n Patria de sus... cetățenia!

Olivia Pocol (Bâlc)