Supremul ideal

SUPREMUL IDEAL

Prin revelaţie divină supremul ideal
S-a aşezat în noi cu-adânca-i siguranţă
De-aceea ştim că în imensul val
E-un scop sublim de viaţă şi speranţă.

Cu fiecare pas spre zonele stelare
Ştim, parcă, şi mai bine menirea pe pământ
Ne pregătim, temeinic, s-avem o decolare
Nu spre neantul lumii ci spre un loc preasfânt.

Pe culmea suferinţei, ce-i drept, ajungem rar
Ca să cunoaştem bine valoarea răstignirii,
S-apreciem fiinţa cu-n spirit temerar
Şi să putem răbda chiar valul prigonirii.

Fără o ţintă clară am fi, total, pierduţi
Prin labirintul lumii cu umbre-atât de dense
Dar mergem mai departe, cu zel, neprefăcuţi
Trecând peste micimea vulgarelor ofense.

Suntem ghidaţi de Duhul ce, tainic, ne şopteşte
Să nu trădăm iubirea formată-n luptă grea
C-atunci putem învinge furtuna ce vuieşte
Şi-atunci Lumina vine în noi, pe veci, să stea.

Din frământări şi zbucium văzut-am cum răsare
Adânca fermitate de-a sta pe-ngustul drum
Respingem hotărâţi nămeţi de nepăsare
Şi n-acceptăm concepte învăluite-n scrum.

Supremul ideal dă sens în pribegie
Şi conectează traiul la stări de Paradis
C-aşa suntem desprinşi de lutul greu din glie
Şi ne legăm de Fiul, din Cer, la noi trimis.

gc/20 August, 2011