Străjerul

Srăjerul

Când eu am devenit ,,Străjer”
N-a fost o zi la întâmplare!
Atunci s-a consemnat în Cer,
Că din a lumii vechi ungher,
S-a mai trezit un mesager,
Al ,,Adevărului” sub soare.

Am pus o piatră de hotar,
Aceea zi de bucurie.
C-a fost şi pentru mine Har,
Să-mi pot aduce la altar,
Trecutu-mi straniu de hoinar,
Trăit în lumea rea, pustie.

Nu mai am timp de risipit,
E-atât de lucru pe ogoare!
Vara-i aproape pe sfârşit,
Tot ce-a fost scris s-a împlinit,
Şi timpul trece-n zbor grăbit,
Spre veşnic asfinţit de soare.

Vrăjmaşul luptă ca un leu,
Să ducă suflete-n pierzare,
De-aceea am intrat şi eu,
În sujba unui Dumnezeu,
Ce a murit în locul meu,
Să pot avea răscumpărare.

Străjer în oastea lui Hristos,
Vreau să rămân până la moarte!
Să duc sărmanilor de jos,
Vestea iertării bucuros,
Şi Lui slujindu-I credincios,
Să am cu El în Ceruri parte.

Ilie Belciu