Spic de grâu

Mare-i lanul și-ncărcat,
Azi e timpul de lucrat.
Se avântă lucrătorii
Secerând adună-n snop,
Spic cu spic din lanul mare
Căci de roadă este loc.
Ce frumos se vede snopul
Strâns puternic, parcă-i una,
Spicele alături toate
Strălucesc ca o cunună.
Dar în munca istovitoare,
Cu dorința arzătoare,
S-a uitat în urma noastră
Câte-un spic stingher în vale…
Roditor a fost și dânsul,
Plin de grâul cel curat,
Iar povara ce o poartă
Îl păstrează aplecat.
Cine se întoarce-n cale
Ca să vadă ce-i uitat?
Unde-i Rut cea răbdătoare
Ce pe urmele rămase
Strânge spicele uitate?
În Grânarul cel ceresc
Vrea Stăpânul tot să fie:
Din sămânța cea curată
Prin credință semănată.
Spic de grâu cu roadă multă
Ești chemat să fii oricare,
Domnul va purta de grijă
Să nu rămâi jos în vale.
Iar de istovit tu seceri,
Să nu uiți că plata-i mare
De vei face-a Sa lucrare
După cum ți-a dat chemare!