Spalarea picioarelor

Spalarea picioarelor

Ioan, Capitolul 13

Miros cu iz de sarbatoare,
Imbraca parca totu-n jur,
Vestind o zi in toate mare,
De sarbatoare,
E sarbatoarea Pastelor ce vine,
Si toti se pregatesc de zor,
Nu este azi, dar este maine,
Strangand popor,
La Templu toti se pregatesc,
Catand sa fie totul gata,
Si totii acuma se grabesc,
Ca-i ziua gata,
Si umbra serii se coboara,
Peste tot, toti si toate,
Ce lunga zi goneste seara,
Slabind povara,
Dar maine va sarbatori,
Pastele-ntreg poporul,
Aduce-n inimi bucurii,
In raze aurii.

Si Cerul azi se pregateste,
De mare, sfanta sarbatoare,
Curand Mielul se jertfeste,
Pentru lumea ce moare,
Azi s-a rugat si a cinat,
Acolo-n camera de sus,
Dar de la masa s-a sculat,
Domnul Isus.
A pus chiar El apa-n lighean,
Si-a dezbracat haina frumos,
S-ancins la brau cu un stergar,
Si s-a lasat in jos.
Pe ucenici El i-a spalat,
Cu apa pe picioare,
O ultima pilda le-a dat,
Stiind curind ca moare.
Si ca va fi in cer curind
La dreapta Sfantului Sau Tata,
Si-i va lasa jos pe pamant,
Ca-i timpul gata.

Si astazi fratii amintesc,
Ziua aceea, sfanta cina,
Ei ziua-aceea o slavesc,
Stand in lumina.
Lumina Domnului Isus,
Ce ne-a lasat-o noua, El,
Cand a plecat la Tata, sus,
Acolo-n cer,
Si tot spre-aducere aminte,
Piciarele-si le spala,
Caci inca-aud a Lui cuvinte,
Din acea seara,
Usor in jos ei se coboara,
Spaland pe altul pe picioare,
Urmand pilda din acea seara
Dar inteleg ei oare?
Chiar Isus ii intreaba,
Ca si atunci pe ucenici,
"-Incearca sa-nteleti degraba,
Ce v-am facut aici!"

E doar o pilda ca oricare,
Te-ntreb acum pe tine,
De-o citesti intelegi oare,
Destul de bine,
In pilda asta sta secretul,
Vietii vecinice in cer,
Ca si-n trecut e azi prezentul,
La fel ca ieri,
Si cine intelege astazi bine,
Ce inseamna pilda de mai sus,
Va fi rapit atunci cand vine,
Domnul Isus,
In ea sta adevarul spus,
De mii de ani de cand,
Unui inger din cer de sus,
I-a incoltit pacatu-n gand,
Caci mandru s-a crezut a fi,
Mai sus de Dumnezeu,
Si de atunci, din acea zi,
I s-a opus mereu.

N-a vrut si nu vrea ca sa creada,
Ca-a lui mandrie l-a pierdut,
Dar lumea-ntreaga o sa vada,
Ce n-a vazut,
"Robul nu este el mai mare,
Decat al lui stapan, vreodata,
Iar cel ce azi se crede tare,
Pierdut este pe data!"
Aici este secretul care
Ti-aduce astazi mantuire,
De te apleci jos, la picioare,
Castigi marire,
Cine se lupta pentru viata,
El si-o va pierde negresit,
Asculta-ti Domnul si invata,
Din ce-a vorbit!
Cat tu traiesti jos pe pamant,
Isus te cheama si te-nvata,
De vrei sa fi cu El curand,
Asculta-a Lui povata.

Caci El e Cel ce-a biruit,
Urand mandria si pacatul,
Murind atunci a dovedit,
Ce l-a pierdut pe altul,
Fata in fata ei au stat,
Isus si ingerul cazut,
Unul curat, altu-n pacat,
Ei altfel au crezut,
Lucifer a crezut cumva,
Ca poate sa castige,
Si-apoi cum a facut candva,
La Dumnezeu sa strige,
Cerandu-si mandru dreptul sau,
De Domn al lumii, de Stapan,
Dar a gresit in planul sau,
In al sau drum,
Mandria este dintre toate,
Acel rau ce ne pierde,
Sa nu te-nseli ca nu se poate,
In Isus crede.

De partea cealalta Isus,
Un om cum lumea spune,
Dar Dumnezeu venit de sus,
Ne-nvata-a ne supune,
Caci nu un om, ci Dumnezeu,
Pe-apostoli i-a spalat,
Chiar Dumnezeu in fata lor,
Atunci s-a aplecat,
Vezi tu acuma, bun prieten,
Si integi tu taina, pilda,
De crezi tu azi in Cel etern,
Tu fi-i astazi oglinda,
Urmeaza-ntocmai Calea Sa,
Cei scrisa-n Sfanta Carte,
Indeplineste Voia Sa,
Si tu esti pus deoparte,
E mult mai mult decat credeai,
In pilda cu spalatul,
Acuma vezi, caci orb erai,
Si intelegi pacatul.

Cat mai ai timp pe-acest pamant,
Zideste-te in suflet,
Repetati pilda aceasta-gand,
Si roaga-te incet,
Sa te ajute Dumnezeu,
Sa poti sa biruiesti,
Sa stii sa te cobori mereu,
Si Lui sa-I multumesti,
Accepta-ti locul tau de rob,
Cu multa bucurie,
Adu-ti aminte, erai orb,
'Nainte El sa vie,
Da-I slava astazi si mereu,
Caci te-a ales din lume,
Binecuvanta-L tu mereu,
Si iata ce-ti mai spune:
"- Ce dragoste mai mare este,
Dacat atunci cand cineva,
Isi da viata si plateste,
Ca s-o salveze pe a ta!"


Amin!

Dar de la Duhul Sfant,
prin robul Sau,
Mihail Badea,
2 septembrie, 2012