Şapte mii de bărbaţi

ŞAPTE MII DE BĂRBAŢI

„Dar voi lăsa în Israel şapte mii
de bărbaţi, şi anume pe toţi cei
ce nu şi-au plecat genunchii
înaintea lui Baal şi a căror gură
nu l-au sărutat.”(1 Împăraţi 19:18)
****************************
Şapte mii au fost în ţară
De bărbaţi ce-au hotărât
Să trăiască viaţă clară,
Să respingă ce-i urât.

Cu lumea să se-ncuscrească?
Nicidecum! Aveau în ei
Râvna cea dumnezeiască
Ş cucernice idei.

Dacă mulţi căzut-au pradă
Unor fantezii lumeşti
Şapte mii dădeau dovadă
De trăiri neidoleşti.

Mii şi mii fără ruşine
Pe Baal îl adorau
Dar în stările divine
Şapte mii se implicau...

Să sărute chipul care
Semn de crez nebun era?
Nu! Ci-a lor credinţă tare
În lucrare îi ţinea.

Când vedeau cum se închină
Mulţi la feţele de lut
Ei cereau de Sus Lumină
Căci din Lege au ştiut,

Că-ntr-o lume de fiinţe
Gârbovite de păcat
Doar pioasele cerinţe
Pot produce rezultat.

Pe altarele minciunii
N-au pus foc ci le-au distrus,
Pe terenul misiunii
Duh din slavă au adus.

Nici un dram de şmecherie
Nu era-n gândirea lor
Ci erau o mărturie
Într-un răzvrătit popor.

Valuri mari de-ameniţare
Spre bărbaţi, mereu, veneau
Dar în sfânta-ncredinţare,
Zilnic, ei se-adăposteau.

Nu Ahab dădea putere
Celor şapte mii – curaţi
Ci-ntr-o dulce adiere
De Duhul erau purtaţi,

Şi cutreierau o ţară
Prinsă tare-n păgânism
Apăsată de-o povară
Ce crease fanatism.

Prin cetăţi lăsau solie
Ce lumini din Cer avea
Şi ştiau cine-i Ilie
Şi ce gând curat purta...

Şi loveau fără cruţare
În corupţii, mită, jaf
Spre a da eliberare
De-al nelegiuirii praf.

Şapte mii doreau să vadă
Sfântul Cod implementat
Ca poporul să nu cadă
Din păcat în alt păcat...

Ca o ţară să ia seama
La tot ce e drept şi pur
Şi să n-o cuprindă teama
Când duşmani sunt prin-prejur.

****
Şi-azi nevoia e acută
De bărbaţi şi de femei
Care de Stăpân ascultă
Şi-i înfruntă pe atei.

E nevoie de-o lucrare
În care păstori pioşi
Să vestească ce oroare
E să cauţi alţi hristoşi,

Să vestească milioane
Despre jertfa ce s-a dat
Ca acei ce au icoane
Să le-arunce-n vid – îndat’...

Şi doar crezul în Lumină
Să-şi croiască drum spre om
Ca să aibă rădăcină
Cum are un trainic pom...

Doar aşa, cu mic cu mare
Vor cinsti pe Creator
Şi în orice încercare
Îl vor vrea de ajutor.

Ca pe vremea lui Ilie
Lasă, Tată, mii şi mii
Ca şi-n calm şi-n vijelie
Să ştie că-i vei păzi,

Să cunoască taina vieţii,
S-o urmeze necurmat
Până-n Ţara Frumuseţii,
Până-n Plaiul mult visat.


George Cornici – 10 Ianuarie, 2011