Să plâng un cânt de nuferi-alb

Să plâng un cânt de nuferi-albi

'N culori de vis, parfum-n corole,
În freamăt verde-paradis,
Ți se închină, se apleacă natura,
Căci le-ai creat din țara cea de vis.
M-aplec cu ele-n închinare,
Temându-mă să Te întreb:
- Mai mult ca floarea scrisă-n soare,
Ca aurul dulce-polen,
Ca apele în valuri cristaline,
Cu vulturii ce zboară-n 'nalt,
Sau roada toamnei în rubine,
...Pe mine m-ai iubit mai mult,
Ca astea toate?!Pe mine-un efemer?

Cel mai mult: pe mine, pe mine?!

Când văd atâta frumusețe,
Ce ai creat-o lângă mine,
Mă rușinez ,-ntrebându-Te în şoaptă:
- Natura minunată-n roadă dulce,
pâine caldă, cânt înalt de stoluri-vii,
Pe toate le-ai creat doar pentru mine,
Să le trăiesc aici, să mă gândesc la veşnicii?!

- Să nu mă simt sărac,
'N hotarul ce de Tine, norii mă despart?!
- Doar pentru mine,
să pot să-Ți simt prezenţa sfântă,
dulceaţa-n bob și rodu-n grâu...
Să înțelg că toate astea-n-nțelepciune,
Tu le-ai creat să-Ți fiu, iubitul fiu?!

...mă-ntreb:
Cum aș putea vreodată să-nțeleg,
IUBIREA care m-a salvat,
în Golgota prin suferintă, ce-n
nemuriri, m-a îmbrăcat?!
Cum aş putea vreodat - să dau
din viața-mi râu de mulțumire,
pentru imensa îndurare și jertfire?

...în lacrimi, talpa să Ți-o scald...
Pe urmele de cuie, ce trupul Ți l-au perforat...
...să plâng un ''cânt de nuferi -alb''
'N balsam - iubire...
În el, să Te acopăr, să Te-mbrac,
Să știi... c-am înțeles deplin,
Căci pentru mine-n Golgota,
Ai suferit și m-ai iertat;
Iubit,Mireasmă-Mire!


floarea scrisă-n soare=floarea soarelui

25 februaie Oconomowoc
Sanda Tulics