Să merg cu Tine!...

Să merg cu Tine!...

Să merg cu Tine, o, Isuse!
Şi ca răspuns l-a chemare
Pentru dragostea Ta mare
Să Te-ascult, la cele spuse
Privind măreaţa-Ţi lucrare!

Să-Ţi urmez pe malul mării
Printre-acei pescari voinici
Care-n ochii lor sunt mici,
Din zori la pragul - înserării
Când ai să-Ţi faci ucenici.

Să fiu aproape, lângă Tine
Înconjurat de gloate multe
Ce-au lăsat lucruri mărunte,
Sorbindu-Ţi vorbele divine
Şi dornice mereu s-asculte.

S-aud vorbind de împărăţie
Că este aproape, se întinde
Şi tot pământul îl cuprinde,
Şi-n harul sfânt cu bucurie,
Cum păcătoşii toţi îi prinde.

Să fiu cu Tine, printre fraţi
Explicând vestea cea bună
Şi-n timp de pace şi furtună
La cei trudiţi, şi nemâncaţi,
Cu ucenicii, de-a-mpreună.

Şi când în lanul cel de grâu
Vor rupe spice să mănânce,
Prin vorbirea Ta cea dulce
S-aud cuvântu-Ţi ca un râu
Ce-n susur clipocind se duce.

Să văd cum cauţi în răbdare
Să-i scapi de reaua-nvinuire
Cum c-ar comite-o nelegiuire
Căci ei în Sabat, fac lucrare
Rupând spice pentru hrănire.

S-aud c-ai vrea să înţeleagă
Căci ziua Sfântă nu-i călcată,
Şi pentru ei de-a fost legată
Iată de-acuma, se dezleagă
De tot ce-a fost împovărată.

Şi să-nţeleg, ce însemnează:
,, Milă voiesc,’’ de la oricine,
Care păzesc porunci Divine -
Pentru acei care-Ţi urmează
Voind ca să stea lângă Tine!

Şi să aud, cum le-aminteşti
Ispititorilor mârşavi, să ştie,
Căci în a harului - Împărăţie
Domn al Sabatului chiar eşti,
În veci de veci, din veşnicie!

Flavius Laurian Duverna
08 februarie 2009